Cerastium tomentosum
Caryophyllaceae
Cunoscută și ca: lâna caprelor, cerastium
Lâna caprelor formează un covor jos, argintiu, care se acoperă de flori albe la sfârșitul primăverii. Este o plantă perenă rezistentă, ușor de crescut la soare și pe sol sărac, bine drenat. Cere puțină atenție, mai ales pentru a o ține în limite și pentru a evita excesul de apă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată lâna caprelor
Lâna caprelor, numită și cerastium sau Cerastium tomentosum, este o plantă erbacee perenă, cu frunziș persistent. Crește ca un covor jos, des, care se întinde prin stoloni, și ajunge la 15-30 cm înălțime. Ritmul de creștere este moderat.
Frunzele sunt înguste, liniare până la lanceolate, de circa 2,5-3 cm, argintii-cenușii, acoperite de peri lânoși deși. Florile albe, în formă de stea, au cam 1,5 cm și apar în inflorescențe de până la 15 flori, ridicate deasupra covorului. Înflorește din mai până în iulie. Fructul este o capsulă mică, cilindrică, ușor curbată.
În natură, specia provine din munții Italiei centrale și de sud, de la Apenini până în Sicilia, și s-a naturalizat în alte părți ale Europei și ale Americii de Nord. Crește pe pante stâncoase, cu sol sărac și bine drenat. Florile atrag albinele, iar cerbii o evită.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele plin. Tolerează și semiumbra, dar acolo covorul devine mai rar.
Se potrivește ca plantă acoperitoare de sol, la marginea rabatelor, pe pante și în grădini de stâncă.
Udare și umiditate
Odată înrădăcinată, are nevoie de puțină apă și suportă bine seceta. Evitați locurile și perioadele în care solul rămâne ud, pentru că excesul de umezeală duce la putrezirea rădăcinilor. Umiditatea scăzută a aerului nu o deranjează.
Solul potrivit
Se simte cel mai bine într-un sol sărac, pietros și bine drenat. Se potrivesc solurile nisipoase, cu pietriș sau lutoase, de regulă cu pH între 6 și 8. Singurele soluri de evitat sunt cele prost drenate.
Plantare și semănat
Puteți planta în aprilie, mai sau septembrie. Semănatul se face în aprilie-mai, direct în grădină, sau în martie, în interior.
Deoarece se răspândește ușor prin stoloni și prin semințe, merită să marcați limitele plantației. Tăiați marginile covorului și îndepărtați florile trecute.
Tundere
Tundeți sau scurtați planta după înflorire, în iunie-iulie. Tăierea din aprilie servește la reducerea covorului. Evitați tăierea toamna. Pe suprafețe mari, covorul poate fi cosit la înălțime.
Iarna
Este complet rezistentă la îngheț și suportă până la aproximativ -35 °C, deci iernile reci de la noi nu o afectează. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie. Important este un drenaj bun peste iarnă, ca să nu putrezească.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziune, butași de tulpină sau semințe. Cea mai potrivită perioadă pentru diviziune și butași este aprilie-iunie sau septembrie. Diviziunea este și metoda prin care se reface un covor îmbătrânit.
Probleme frecvente
Petele goale din covor apar la plantele îmbătrânite sau pe sol cu drenaj slab. Soluția este să o divizați și să o replantați la câțiva ani și să îmbunătățiți drenajul.
Putrezirea rădăcinilor vine din solul umed și prost drenat. Plantați în sol pietros, care scurge bine apa.
Extinderea necontrolată se datorează stolonilor viguroși și autoînsămânțării. Îndepărtați florile trecute și delimitați plantația.
































































































