Coada șoricelului
Achillea millefolium · Asteraceae
Cunoscută și ca: achillea, coada soricelului, Coada şoricelului
Coada șoricelului (Achillea millefolium, numită și achillea) este o plantă perenă rezistentă, cu frunze fin divizate și corimbe plate de flori albe până la roz, care apar de la începutul verii până toamna. Este ușor de cultivat, suportă bine seceta și iernile geroase, dar se poate extinde mai mult decât ți-ai dori.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–25 °C, min. -39 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,2–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Coada șoricelului face parte din familia Asteraceae și crește în mod natural în zonele temperate din Eurasia și America de Nord. De obicei se găsește pe pajiști, în păduri rărite, pe marginea drumurilor și pe terenuri virane, de la nivelul mării până la aproximativ 3.500 m altitudine.
Este o plantă erbacee, perenă, cu port erect, care formează tufe și se extinde prin rizomi. Ajunge la 20-100 cm înălțime și 30-90 cm în lățime, cu o creștere moderată. Frunzele aromate, verzi până la gri, seamănă cu cele de ferigă, sunt de două-trei ori penat divizate și formează o rozetă la bază.
Florile mici, albe sau roz, sunt grupate în corimbe plate și sunt parfumate. Înfloresc din iunie până în septembrie. Fructele sunt achene mici, uscate, de culoare brună. Planta se folosește ca plantă acoperitoare, în grădini de stâncărie, ca floare tăiată și pentru insecte: este vizitată de multe albine și fluturi și este rezistentă la căprioare și iepuri.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Alege un loc la soare plin. Lumina din plin ajută la o creștere viguroasă și la cea mai bună înflorire. Într-un loc prea umbrit, tulpinile tind să se aplece.
Udare și umiditate
După ce s-a înrădăcinat, coada șoricelului are nevoie de puțină apă și tolerează foarte bine seceta. Umiditatea redusă a aerului nu o deranjează. Solul umed favorizează putrezirea rădăcinilor, deci evită udările prea dese.
Sol
Crește în sol sărac sau mediu, foarte bine drenat: lutos, nisipos sau pietros, cu pH între 6,0 și 8,0. Într-un sol bogat plantele se alungesc, iar tulpinile se culcă. Un sol mai sărac dă plante mai ferme.
Tăiere
Îndepărtează florile trecute pentru a prelungi înflorirea și pentru a limita împrăștierea prin semințe. Tufa se taie la baza plantei în octombrie sau în martie.
Plantare
Se plantează în aprilie-mai sau în septembrie, la distanță de 30-45 cm între plante (aproximativ 40 cm). Pentru a o înmulți din semințe, le poți semăna în februarie-martie în interior sau în aprilie-mai direct la locul definitiv.
Iarna
Planta este complet rezistentă la îngheț, poate supraviețui până la aproximativ -39 °C, iar gerurile obișnuite de iarnă de -20 °C nu o afectează. Nu necesită protecție. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin divizarea tufei. Divizarea se face în martie-aprilie sau în septembrie. Divizarea regulată ține sub control și răspândirea.
Probleme frecvente
Tulpini culcate: apar în sol bogat sau la lumină insuficientă. Plantează în sol sărac, la soare plin.
Putrezirea coletului: cauza este solul umed. Îmbunătățește drenajul.
Pulbere albă pe frunze: este făinarea. Asigură o circulație mai bună a aerului și taie tulpinile afectate.
Răspândire excesivă: se datorează rizomilor și autosemănării. Împarte tufele regulat și îndepărtează florile trecute.
Printre bolile posibile se mai numără putrezirea tulpinii și a rădăcinilor. Planta poate deveni buruiană sau invazivă, de aceea merită să alegi soiuri cultivate.
Recoltare și utilizare
Planta se recoltează în iunie-august. Este folosită tradițional în medicina populară, în special pentru răni. Florile se pot folosi și în buchete tăiate.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Coada șoricelului este toxică pentru pisici, câini și cai și ușor toxică pentru oameni. Părțile toxice sunt frunzele și florile, iar substanțele implicate sunt glicoalcaloizii (achileină), monoterpenele și lactonele sesquiterpenice. La animale pot apărea vărsături, diaree, salivație, pierderea poftei de mâncare, apatie și iritații ale pielii. La oameni este posibilă dermatita de contact. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi medicale sau veterinare; dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia

















































































