Iris pitic
Iris reticulata · Iridaceae
Cunoscută și ca: stânjenel reticulat
Irisul pitic (Iris reticulata, stânjenel reticulat) este o plantă bulboasă mică, care înflorește la sfârșitul iernii și începutul primăverii. Florile albastre, violete, albe sau galbene sunt parfumate, iar planta rezistă la ger în aer liber. Se cultivă ușor, cu condiția ca solul să se usuce vara.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 5–18 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–15 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată irisul pitic
Iris reticulata face parte din familia Iridaceae. Este o plantă perenă, mică și dreaptă, care crește din bulb și formează tufe prin bulbilii laterali. Bulbul este acoperit de o plasă de fibre și are rădăcini fibroase.
Fiecare tulpină poartă o singură floare, de aproximativ 2,5–3 cm în diametru. Are trei tepale căzute (falduri) și trei drepte (standarde). Pe falduri apare o dungă portocalie sau galbenă. Culorile pot fi albastru, violet, alb sau galben, iar florile sunt parfumate. Florile apar în februarie, martie și aprilie.
Frunzele sunt înguste, ca niște panglici, nervurate și ascuțite, așezate într-un singur plan. După înflorire se alungesc până la circa 30 cm. Apoi partea aeriană se usucă. Planta este originară din estul Turciei, Caucaz și Transcaucazia, până în Iran, Irak și Turkmenistan. În natură crește pe versanți montani de lângă Marea Caspică, pe soluri pietroase care se usucă complet vara.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Primăvara preferă soarele plin, dar suportă și semiumbra. Se potrivește în stâncării, la marginea straturilor sau în ghivece și jardiniere pe balcon. Florile pot fi tăiate pentru vaze mici.
Udare și umiditate
În perioada de creștere, mai ales în februarie, martie și aprilie, solul se ține ușor umed. În iunie, iulie și august planta se odihnește, iar solul trebuie lăsat să se usuce. Irisul pitic suportă bine seceta și nu are nevoie de aer umed.
Sol și replantare
Alege un sol pietros sau nisipos, foarte bine drenat, care se usucă vara. pH-ul potrivit este între 6,5 și 8, deci planta tolerează și soluri alcaline.
Când tufa se îngroașă, bulbii se scot și se replantează, de obicei la câțiva ani. Perioada indicată este iunie–iulie, în timpul repausului.
Fertilizare
Dacă fertilizezi, momentul potrivit este martie, când planta este în plină creștere.
Tăiere și curățare
Florile trecute se îndepărtează. Frunzele se lasă pe loc până se îngălbenesc, pentru că bulbul se hrănește din ele. Frunzele uscate se curăță în mai.
Plantare
Bulbii se plantează în septembrie sau octombrie. Distanța dintre ei poate fi de aproximativ 5 cm. Alege un loc cu drenaj foarte bun, ca să nu stagneze apa în jurul bulbilor.
Iernare
Irisul pitic rezistă iarna afară, în aer liber. În zonele reci și umede se poate cultiva într-un cadru pentru bulbi (bulb frame), ca să fie ferit de excesul de apă.
Înmulțire
Se înmulțește prin bulbili laterali, prin diviziune sau din semințe. Bulbii și tufele se separă în iunie–iulie, în perioada de repaus.
Probleme frecvente
Cei mai des întâlniți dăunători sunt melcii, cu sau fără cochilie. Florile timpurii oferă nectar albinelor care abia ies din iernare, iar căprioarele ocolesc planta.
































































































