Microbiota
Microbiota decussata · Cupressaceae
Cunoscută și ca: chiparos siberian
Microbiota, numită și chiparos siberian, este un conifer pitic, veșnic verde, care formează un covor jos și rezistă bine la ger. Se potrivește pe pante, taluzuri și în stâncării, într-un loc cu sol bine drenat.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–22 °C, min. -40 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 20–50 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată microbiota
Microbiota (Microbiota decussata), cunoscută și ca chiparos siberian, este un arbust conifer din familia Cupressaceae. Este originară din munții Sikhote-Alin din Primorie, în Extremul Orient rusesc, unde crește pe versanți reci și pe teren stâncos.
Planta are port târâtor și formează un covor. Ajunge la 20–50 cm înălțime și crește moderat, iar vârfurile ramurilor atârnă în jos. Frunzișul solzos, moale și pufos, are frunze de 2–4 mm și formează ramuri plate, în formă de evantai. Vara este verde aprins, iar pe vreme rece se colorează în bronz-violet, cu tente de cupru și roșu.
Nu are flori decorative. Conurile mici, de 2–6 mm, seamănă cu niște boabe rotunde și se coc brune, de obicei cu o singură sămânță.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Microbiota crește la soare plin sau la semiumbră. Suportă umbra mai bine decât ienuperii târâtori.
Se simte cel mai bine în zonele cu veri răcoroase, pe pante, pe taluzuri sau în stâncării. Dacă verile sunt fierbinți și umede, ai grijă să primească umbră după-amiaza și să fie bine aerisită. De obicei, cerbii o ocolesc.
Udare și umiditate
Solul trebuie să fie umed, dar bine drenat. Exemplarele bine înrădăcinate suportă seceta, însă nu tolerează apa stătută la rădăcini și nici verile calde și umede.
Udă mai mult în iunie, iulie și august. Umiditatea aerului nu este o problemă, fiindcă planta se mulțumește cu una moderată.
Solul potrivit
Tolerează sol lutos, nisipos sau argilos, de la acid la alcalin (pH de aproximativ 5–8), cu condiția ca apa să se scurgă bine. Drenajul contează mai mult decât tipul de sol.
Plantare
Plantează primăvara, în aprilie sau mai, ori toamna, în septembrie sau octombrie. Alege sol bine drenat. Dacă locul reține apa, îmbunătățește drenajul sau mută planta.
Tăiere
Nu are nevoie de tăiere. Scurtează sau înlătură doar lăstarii deteriorați, de preferat în aprilie.
Iernarea
Este complet rezistentă la ger și suportă temperaturi de până la aproximativ -40 °C, deci iernile obișnuite, de -20 °C, nu o afectează. Perioada de repaus durează în lunile ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Iarna frunzișul se poate brunifica, dar își revine primăvara.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași, în iulie–august, sau prin semințe, semănate în octombrie–noiembrie.
Probleme frecvente
Petele brune sau uscate apar de obicei din cauza drenajului slab sau a solului prea ud. Îmbunătățește drenajul sau mută planta.
Brunificarea din timpul iernii este o schimbare firească de culoare. Nu trebuie să faci nimic, iar planta se reface primăvara.
Dacă planta slăbește vara, cauza este de obicei căldura umedă. Dă-i umbră după-amiaza și asigură o bună circulație a aerului.

























































































