Tuia smaragd

Thuja occidentalis · Cupressaceae

Cunoscută și ca: tuia occidentalis, tuia obișnuită

Tuia smaragd (Thuja occidentalis, numită și tuia occidentalis sau tuia obișnuită) este un conifer veșnic verde, des și piramidal, folosit frecvent pentru garduri vii. Se descurcă bine în iernile cu îngheț, dar nu suportă seceta și vântul uscat. Într-un loc umed și adăpostit, îngrijirea este ușoară.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–24 °C, min. -36 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 8–15 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată tuia smaragd

Este un arbore perenu, veșnic verde, cu port des, de la piramidal la columnar și cu trunchi dominant. Unele soiuri pot fi globuloase, conice sau columnare. De obicei ajunge la 8–15 m înălțime și 1,5–5 m lățime, dar crește lent.

Frunzele sunt mici, solzoase, lipite de lăstari în perechi opuse și formează ramuri turtite, în formă de evantai. Sunt verde închis deasupra, mai deschise dedesubt și capătă nuanțe de bronz iarna. Florile sunt discrete, fiindcă planta face conuri mici, nu flori propriu-zise. Conurile sunt ovale, lungi de 9–14 mm, verde-gălbui la început și brune la maturitate, vara. Planta este aromată.

Provine din estul Canadei și din nord-estul și nord-centrul Statelor Unite, din mlaștini și păduri umede de conifere, în regiuni cu veri răcoroase.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Crește la soare sau la semiumbră. În umbră deasă, coroana se rărește. Alege un loc umed și adăpostit de vânt, pentru că un loc uscat și expus nu îi priește. Tuia smaragd se pretează la garduri vii, la stâncării și la marginea bazinelor sau a zonelor umede.

Udare și umiditate

Preferă solul constant umed și aerul umed. Suportă locurile ude, dar rezistența la secetă este scăzută. Udă mai des în iunie, iulie și august, când e cald. După plantare, udă bine până se prinde.

Solul potrivit

Crește bine într-un sol lutos, umed și bine drenat, cu reacție neutră spre alcalină (pH aproximativ 6–8), bogat în humus. Se descurcă și pe argilă sau pe sol ud.

Fertilizare

Luna indicată pentru fertilizare este aprilie.

Tăiere

Necesită puțină tăiere. Pentru a păstra gardul des, scurtează ușor lăstarii în iunie sau iulie. Nu tăia în lemn vechi, golaș, fiindcă acolo nu mai apar lăstari noi.

Plantare

Se transplantează ușor. Perioadele potrivite sunt aprilie–mai și septembrie–octombrie. Alege un loc umed și adăpostit, udă bine în perioada de înrădăcinare și protejează planta de căprioare.

Iernare

Este foarte rezistentă la ger, până la aproximativ -36 °C, iar iernile obișnuite de -20 °C nu o afectează. Perioada de repaus este ianuarie–februarie și noiembrie–decembrie. Adăpostește-o de vântul de iarnă, care provoacă arsuri brune, și scutură zăpada grea și gheața ca să nu rupă ramurile.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe sau butași de lăstar. Semănatul se face în martie–aprilie, iar butășirea în august–septembrie.

Probleme frecvente

Frunziș galben-brun iarna: arsură de iarnă, din cauza vântului și a solului uscat. Plantează într-un loc adăpostit și udă bine înainte de iarnă.

Frunziș rărit: prea multă umbră. Mută planta la mai mult soare sau rărește coroanele de deasupra.

Ramuri rupte: greutatea gheții și a zăpezii. Leagă formele columnare și scutură zăpada.

Frunziș ros: căprioarele. Folosește gard sau repelenți.

Pot apărea și viermi de sac, păduchi lânoși, cochenile, păianjeni roșii și minieri ale frunzelor, iar dintre boli, cancerul ramurilor.

Utilizări

Planta nu este comestibilă. Seva, scoarța și ramurile au fost folosite tradițional pentru ceaiuri și leacuri, iar arborele are un loc important în cultura ojibwe. Coroana deasă oferă adăpost cuiburilor păsărilor cântătoare.