Cotoneaster horizontalis
Rosaceae
Cunoscută și ca: cotoneaster orizontal
Cotoneasterul orizontal (Cotoneaster horizontalis) este un arbust scund, care se întinde pe orizontală și este ușor de îngrijit. Înflorește primăvara cu flori mici roz-albe, face fructe roșii la sfârșitul verii și toamna, iar frunzele se colorează roșu-purpuriu înainte să cadă. Rezistă bine la ger și are nevoie de puține intervenții.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată cotoneasterul orizontal
Este un arbust din familia Rosaceae, peren, semiverde, originar din munții Chinei (din Tibet și Yunnan până în Jiangsu și Zhejiang), din Taiwan și Nepal. În natură crește pe versanți montani și pe teren stâncos.
Portul este des și plat, cu ramuri rigide, ramificate în formă de os de pește, care se lipesc de sol sau de pietre. Frunzele sunt mici, lucioase, rotunjite până la eliptice, de circa 1 cm, cu margine întreagă, dispuse pe ramuri plate. Toamna se colorează în roșu-purpuriu.
Floarea are cinci petale, este roz-albă, de circa 1 cm, și apare singură sau în perechi, lipită de ramuri, la sfârșitul primăverii (în mai și iunie). Fructele sunt mici, ovale, roșii aprinse, de circa 6 mm, se coc la sfârșitul verii și toamna și sunt mâncate de păsări. Creșterea este lentă, iar întinderea ajunge de obicei la aproximativ 1,5–2,4 m.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Cotoneasterul orizontal se dezvoltă cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Se potrivește pe pante, taluzuri, lângă ziduri și în grădini de stâncărie. Poate fi folosit ca plantă acoperitoare de sol sau ca gard viu și poate fi cultivat și la ghiveci.
Udare
Cât timp planta se înrădăcinează, solul trebuie ținut umed. După aceea tolerează seceta. Dacă vrei să uzi mai abundent, cea mai potrivită perioadă este iunie–august.
Sol și replantare
Preferă un sol lutos, afânat și bine drenat, dar se descurcă și pe soluri sărace, nisipoase sau argiloase și pe cele alcaline. Tolerează un pH de aproximativ 5,5–8. Pentru plantele din ghiveci, rempotarea se face în martie sau aprilie.
Fertilizare
Nu are pretenții mari. Dacă vrei să o hrănești, momentul potrivit este martie–aprilie.
Tăiere
Tăierea este minimă. Se îndepărtează ramurile uscate sau prea îndesite, după înflorire, și se scurtează lăstarii pentru a ține răspândirea sub control. Calendarul indică martie și iulie pentru această lucrare.
Plantare
Se plantează primăvara (aprilie–mai) sau toamna (septembrie–octombrie), la soare, pe pante, taluzuri sau lângă ziduri.
Planta se autosemănă cu ușurință, prin păsările care mănâncă fructele, și în unele locuri, cum sunt Marea Britanie și Irlanda, poate deveni invazivă. Puieții apăruți în jur pot necesita îndepărtare periodică.
Iernare
Este rezistentă la ger, până la aproximativ -33 °C, mult sub minimele obișnuite de iarnă de aici, de circa -20 °C. În ierni blânde păstrează o parte din frunze, iar în cele geroase își pierde frunzele. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, butași de tulpină sau marcotaj. Butășirea se face în iunie–august, iar semănatul în octombrie–noiembrie.
Probleme frecvente
Printre dăunători pot apărea ploșnițele de dantelă, viermele de pânză al cotoneasterului și păianjenii roșii. Dintre boli se întâlnesc pătarea frunzelor, cancerul ramurilor și focul bacterian.
Frunzele punctate și bronzate apar în locuri calde și uscate, din cauza păianjenilor sau a ploșnițelor de dantelă. Ajută stropirea cu apă, săpunul horticol și evitarea stresului termic.
Lăstarii arși și înnegriți sugerează foc bacterian. Se taie lemnul afectat, iar uneltele se dezinfectează.
Pentru puieții nedoriți, singura soluție este să îi smulgi regulat.




















































































