Thuja orientalis
Platycladus orientalis · Cupressaceae
Cunoscută și ca: tuia orientală
Thuja orientalis, numită și tuia orientală sau Platycladus orientalis, este un conifer veșnic verde, des întâlnit în garduri vii și ca arbore ornamental. Crește lent, nu e pretențios și rezistă bine la iernile geroase din Europa Centrală. Cere în schimb un loc însorit și un sol care drenează bine.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–20 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată thuja orientalis
Platycladus orientalis face parte din familia Cupressaceae și provine din nord-estul Asiei: nordul Chinei, Coreea și Extremul Orient rus. S-a naturalizat și în alte părți ale Asiei, dar sursele nu o menționează ca specie invazivă.
Port: arbore sau arbust des, de formă conică până la columnară, cu ramuri ridicate oblic. Cu vârsta, coroana se rărește. Înălțimea ajunge de obicei între aproximativ 3 și 20 m, iar creșterea este lentă.
Frunzele sunt solzoase, de 2–4 mm, dispuse pe ramuri plate, verticale. Vara sunt verde aprins, iar iarna capătă nuanțe de bronz, verde-gălbui sau cupru. Conurile sunt mici, ovale, de 1,5–2,5 cm, albăstrui-verzui la început și brune la maturitate, cu 6–12 solzi groși. Se coc în aproximativ opt luni și se deschid ca niște trandafiri mici. Florile sunt discrete, iar planta este monoică.
Iarna, desișul oferă adăpost păsărilor cântătoare și mamiferelor mici, care îl apreciază.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Thuja orientalis crește cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Alege un loc cu circulație bună a aerului. Planta se descurcă în aer liber pe tot parcursul anului, deoarece rezistă la temperaturi de până la -33 °C, iar iernile obișnuite de aici, cu minime în jur de -20 °C, nu o afectează.
Udare
Exemplarele tinere se udă regulat. Cele bine înrădăcinate suportă seceta, însă nu tolerează apa stagnantă. În lunile iunie, iulie și august, când e cald, udă ceva mai des. Dacă pământul rămâne ud și noroios, tuia suferă mai mult decât în timpul unei perioade de secetă.
Sol și replantare
Se adaptează la soluri nisipoase, lutoase, argiloase și alcaline, grosiere sau fine. Contează drenajul: solul trebuie să fie reavăn, dar să dreneze bine apa, iar zonele băltite sunt de evitat.
Pentru exemplarele din ghiveci, replantarea se face în martie sau aprilie.
Plantare
Poți planta în martie, aprilie și mai sau la începutul toamnei, în septembrie și octombrie. Alege un loc însorit, cu aer care circulă, într-un sol bine drenat. Pentru un gard viu, aceleași reguli se aplică fiecărui exemplar din rând.
Fertilizare
Perioada potrivită pentru fertilizare este între martie și mai, odată cu pornirea în vegetație.
Tăiere
Tuia orientală suportă bine tunsul, de aceea se pretează la garduri vii formale. Tunde în aprilie, mai sau august. Nu tăia în lemnul vechi, fără ramuri verzi, pentru că acolo planta nu se mai regenerează.
Iernarea
Planta este rezistentă la ger și nu necesită adăpost. Scutură zăpada grea și gheața de pe ramuri, ca să nu se rupă. La formele columnare, leagă ramurile.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin butași de tulpină. Semănatul se face în martie sau aprilie, iar butășirea în iulie, august sau septembrie.
Probleme frecvente
Printre dăunători se numără viermii de sac și acarienii.
Ramuri rupte: cauza este greutatea zăpezii și a gheții. Scutură zăpada și leagă ramurile formelor columnare.
Frunziș brunificat: poate fi de la acarieni sau de la un sol care reține apa. Tratează acarienii și îmbunătățește drenajul.


















































































