Ienupăr

Juniperus · Cupressaceae

Cunoscută și ca: ienupări

Ienupărul (Juniperus, la plural ienupări) este un conifer veșnic verde, potrivit pentru grădinile cu ierni geroase și veri calde. Crește lent, nu cere mult și există în forme de la plante târâtoare până la arbori înalți, deci contează să alegi specia în funcție de mărimea finală.

Lumină: Soare plină, Semiumbră
Udare: Scăzute
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 10–28 °C, min. -35 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,2–40 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată ienupărul

Genul Juniperus aparține familiei Cupressaceae și cuprinde, după autori, între 50 și 73 de specii, răspândite mai ales în emisfera nordică, din Arctica până în Africa tropicală. Habitatul natural este format din locuri deschise, uscate, stâncoase sau nisipoase, de la câmpie până în munții înalți.

Portul variază mult: de la arbori columnari sau conici la arbuști deși și la plante acoperitoare de sol cu ramuri târâtoare. Înălțimea variază de la aproximativ 15 cm până la circa 40 m. Creșterea este lentă.

Acele tinere sunt ascuțite și înțepătoare, iar frunzișul matur este de obicei moale, solzos și suprapus; unele specii păstrează doar ace. Culorile merg de la verde la albastru și argintiu, iar planta are un miros plăcut. Nu are flori propriu-zise, ci conuri mici, masculine și feminine, pe același exemplar sau pe exemplare separate. Fructele sunt galbuli, conuri cărnoase asemănătoare unor boabe, albastre, brun-roșcate sau portocalii, cu 1–12 semințe tari, care se coc în 6–18 luni.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Ienupărul se dezvoltă cel mai bine la soare plin și acceptă și semiumbra. Fiind rezistent la ger (suportă până la aproximativ -35 °C), se cultivă în aer liber la noi. Este o plantă ușor de îngrijit, potrivită pentru garduri vii, acoperirea solului, grădini de stâncărie și ghivece.

Udare

Necesită puțină apă și tolerează bine seceta, iar umiditatea scăzută a aerului nu îl deranjează. Udă mai des în iunie, iulie și august, mai ales plantele tinere sau pe cele din ghivece. Evită solul în care stagnează apa.

Sol și replantare

Alege un sol foarte bine drenat: nisipos, pietros sau lutos. Ienupărul crește chiar și pe teren sărac, uscat și stâncos. pH-ul acceptat este între 5,5 și 8.

Exemplarele din ghivece se rempotează în martie sau aprilie.

Fertilizare

Dacă fertilizezi, fă-o în martie–aprilie. Planta se mulțumește și cu sol sărac, deci nu are nevoie de multe îngrășăminte.

Tăiere

Tunde ușor în aprilie, mai sau august. Nu tăia în lemnul bătrân și golaș, pentru că de obicei nu mai lăstărește.

Plantare

Plantează la soare, într-un sol bine drenat. Perioadele potrivite sunt martie, aprilie, mai, septembrie și octombrie. Alege specia în funcție de mărimea pe care o va avea la maturitate, mai ales pentru gard viu sau pentru acoperirea solului.

Iarna

Ienupărul este rezistent și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțire

Se poate înmulți prin semințe, butași sau marcotaj. Butașii și marcotajul se fac între iunie și septembrie. Semănatul se face în octombrie–noiembrie; semințele sunt tari, iar fructele se coc lent.

Probleme frecvente

Dăunători posibili: viermii-pungă, cochenilele și acarienii. Boli: rugina măr–ienupăr și uscarea lăstarilor.

Lăstarii bruni pot indica uscarea lăstarilor sau arsura de iarnă: taie porțiunile afectate și evită solul în care stagnează apa. Pungile viermilor-pungă se culeg manual iarna. Galele portocalii semnalează rugina: îndepărtează-le și ține merii sau mărul pădureț departe.

Recoltare și utilizări

Galbulii se recoltează în septembrie–octombrie. Conurile uscate ale unor specii, în special J. communis, se folosesc ca mirodenie și pentru aromatizarea ginului. Nu toate speciile sunt sigure pentru consum. Ienupărul este folosit tradițional în fitoterapie. Păsările și mamiferele mici mănâncă conurile și răspândesc semințele.