Cotoneaster dammeri
Rosaceae
Cunoscută și ca: cotoneaster târâtor
Cotoneaster dammeri, numit și cotoneaster târâtor, este un arbust veșnic verde, cu creștere rapidă, care acoperă solul cu un covor des. Este ușor de îngrijit și rezistă bine la secetă și la ger. Se potrivește pe taluzuri, în grădini de stâncărie și în ghiveci.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -26 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată cotoneasterul târâtor
Cotoneaster dammeri face parte din familia Rosaceae. Este un arbust prostrat, care formează un covor des. Ajunge la 15–40 cm înălțime și se întinde pe 90–180 cm. Ramurile prind rădăcini la noduri, de aceea planta se extinde repede.
Frunzele sunt mici, lucioase, coriacee, eliptice, lungi de 8–30 mm, cu marginea întreagă. Pe față sunt verde închis, iar pe dos verde-cenușiu. Toamna frunzișul capătă nuanțe de roșu, bronz sau purpuriu.
În mai–iunie apar flori mici, parfumate, albe cu exteriorul roz și antere purpurii, singure sau câte 2–3 la subsuoara frunzelor. Albinele le vizitează, iar păsările mănâncă fructele roșii. Specia vine din China centrală și de sud, unde crește pe stânci de munte și în păduri rare, pe soluri uscate și calcaroase.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Se dezvoltă cel mai bine la soare, dar suportă și semiumbra. Îl poți folosi ca plantă acoperitoare de sol, pe taluzuri și pante, unde ajută la fixarea pământului, și în grădini de stâncărie. Poți să-l cultivi și în ghiveci.
Udare
După ce s-a înrădăcinat, rezistă bine la secetă și nu cere umiditate ridicată în aer. O udare ocazională îmbunătățește fructificarea. În verile foarte calde, o udare suplimentară îl ajută să nu aibă de suferit.
Sol și rempotare
Se adaptează la majoritatea solurilor, inclusiv lutoase, argiloase, nisipoase și alcaline, cu condiția ca drenajul să fie bun. Preferă pământul lutos, cu pH între 6 și 8, ușor umed, dar bine drenat.
Dacă îl ții în ghiveci, rempotează-l în martie–aprilie.
Fertilizare
Dacă vrei să-l hrănești, momentul potrivit este martie–aprilie, la pornirea vegetației.
Tăiere
Tunde planta doar cât e nevoie, ca să nu pară neîngrijită. Cel mai bine se face după înflorire sau spre sfârșitul iernii, în martie–aprilie.
Plantare
Plantează-l într-un loc însorit, în martie–mai sau în septembrie–octombrie. Pe pante, înrădăcinarea ramurilor ajută la stabilizarea solului.
Iernare
Este rezistent la ger, suportă până la aproximativ -26 °C și iernează în aer liber. În perioade foarte geroase poate avea nevoie de protecție. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin marcotaj sau prin butași de tulpină. Cele mai bune luni sunt iunie–iulie și septembrie–octombrie. Fiindcă ramurile se înrădăcinează singure acolo unde ating pământul, e simplu să separi o parte înrădăcinată.
Probleme frecvente
Frunzele punctate și decolorate indică de obicei ploșnițe sau păianjeni roșii. Pulverizează cu săpun insecticid și evită stresul provocat de secetă. Printre dăunători mai apar și cochenilele.
Lăstarii înnegriți, ca arși, pot indica focul bacterian. Taie lemnul afectat mult sub zona vătămată.
Specia s-a naturalizat în Europa și se poate răspândi prin ramurile înrădăcinate și prin fructele pe care le împrăștie păsările, deci merită supravegheată.
































































































