Myosotis

Boraginaceae

Cunoscută și ca: nu-mă-uita, nu ma uita

Myosotis, cunoscut și ca nu-mă-uita, este o plantă erbacee cu flori mici, în ciorchini răsuciți, care se deschid primăvara. Are pretenții reduse și se potrivește bine în ghivece și jardiniere pe balcon, dacă îi ții solul umed. În climatul nostru, cu ierni geroase, iarna cere ceva mai multă atenție.

Lumină: Semiumbră, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 8–20 °C, min. -15 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 15–40 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată myosotis

Genul Myosotis face parte din familia Boraginaceae și include specii anuale și perene de grădină. Frunzele sunt verzi, moi, simple și înguste, așezate alternativ; se spune că seamănă cu urechea șoarecelui, de unde și numele latinesc.

Florile sunt mici, plate, cu cinci petale, de obicei sub 1 cm în diametru, cu centrul galben. Stau în ciorchini răsuciți, numiți cime scorpioide. Culorile întâlnite sunt albastru, roz, alb și galben. Înfloresc în aprilie, mai și iunie.

După înflorire se formează nucule mici și uscate, într-un caliciu în formă de lalea, care se agață ușor de haine. Rădăcinile sunt în general fibroase și difuze.

În natură, myosotis crește mai ales în locuri umede: mlaștini, maluri de râuri și păduri umede. Speciile alpine înfloresc după topirea zăpezii.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Myosotis preferă semiumbra sau un loc cu soare, dar cu umbră parțială. Pe balcon, alege un colț luminos, ferit de soarele arzător de peste zi, unde solul nu se usucă repede.

Planta este considerată ușor de cultivat. În condițiile de la noi se recomandă mai ales pentru balcon și interior luminos, nu ca plantă lăsată să înfrunte singură iarna în grădină.

Udarea

Udarea este moderată, dar constantă. Ține solul uniform umed, pentru că majoritatea speciilor preferă pământul jilav. Un ghiveci care se usucă complet nu este potrivit pentru ea.

Udă mai des între mai și august, în lunile cu căldură. În lunile de repaus, ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, are nevoie de mai puțină apă.

Solul

Alege un substrat umed, dar bine drenat. Ghiveciul trebuie să aibă găuri de scurgere, ca apa să nu stagneze la rădăcini. Rădăcinile fibroase se descurcă bine într-un substrat afânat, care reține umezeala.

Semănat și plantare

Semințele se pot semăna în mai, iunie și iulie. Plantele tinere se mută la locul definitiv în aprilie, septembrie sau octombrie.

Myosotis atrage insecte mici prin flori și este considerat prietenos cu polenizatorii.

Tăierea

Tăierea se face în iunie și iulie, după înflorire. Scurtează tulpinile trecute și îndepărtează părțile uscate. Dacă vrei să se însămânțeze singură, lasă o parte din flori să formeze semințe.

Iernarea

Planta tolerează de obicei înghețul, dar temperatura minimă suportată este de aproximativ -15 °C, iar iernile de la noi pot coborî spre -20 °C. De aceea, ghivecele lăsate afară au nevoie de un loc adăpostit.

Din noiembrie până în februarie planta se odihnește. Este normal să nu crească în această perioadă.

Înmulțirea

Myosotis se înmulțește prin semințe sau prin diviziune. Divizarea tufelor se face de obicei în iunie și iulie. Semințele se pot semăna în mai, iunie sau iulie.

Probleme și atenție

Unele specii, mai ales Myosotis sylvatica, pot scăpa din grădini și se pot extinde în zone umede și pe malurile apelor, în afara arealului lor natural. Dacă plantezi în apropiere de astfel de locuri, nu lăsa semințele să se răspândească.

Frunzișul poate hrăni larvele unor molii, iar semințele se prind de haine și de blana animalelor.