Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol
Duglas (Pseudotsuga menziesii), conifer veșnic verde cu ace moi și coroană piramidalăFoto: Norma Piedra, CC BY 4.0, iNaturalist
Duglas – 2Foto: Andrey Zharkikh from Salt Lake City, USA, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
Duglas – 3Foto: Walter Siegmund (talk), CC BY 2.5, Wikimedia Commons
Duglas – 4Foto: Z3lvs, CC0, Wikimedia Commons
Duglas – 5Foto: znot, CC BY 4.0, iNaturalist
Duglas – 6Foto: Randal, CC0 1.0, iNaturalist
ConifereArbori ornamentali

Duglas

Pseudotsuga menziesii · Pinaceae

Cunoscută și ca: duglas verde, brad duglas

Duglasul (Pseudotsuga menziesii), numit și duglas verde sau brad duglas, este un conifer veșnic verde, cu creștere moderată, care formează în timp un arbore înalt și drept. Rezistă bine la iernile geroase din Europa Centrală, dar nu suportă seceta și nici verile fierbinți și umede.

Lumină
Soare plină
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
8–22 °C, min. -36 °C
Dificultate
Dificultate medie
Înălțime
12–100 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată duglasul

Duglasul este un arbore veșnic verde, originar din vestul Americii de Nord, din Columbia Britanică până în California și în Munții Stâncoși, cu răspândire spre sud până în centrul Mexicului. În natură crește de obicei de la câmpii și dealuri joase până la aproximativ 1.700 m altitudine, adesea în păduri mixte de conifere.

Când este tânăr, are o coroană îngust piramidală. Odată cu vârsta capătă o formă cilindrică, cu trunchi drept, fără ramuri jos, iar ramificarea rămâne în partea de sus a coroanei. Înălțimea variază mult, de obicei între aproximativ 12 și 100 m, deci planta are nevoie de mult spațiu.

Acele sunt plate, moi și parfumate, lungi de 2-4 cm, dispuse în spirală, de la verde închis la verde-albăstrui, cu două benzi mai deschise pe partea inferioară. Florile sunt discrete: conuri masculine mici, galben-roșiatice, și conuri feminine roșiatice, la vârful ramurilor, în aprilie și mai. Conurile mature sunt pendente, lemnoase, de 6-10 cm, cu bractee cu trei vârfuri care ies în afara solzilor. Se coc spre sfârșitul verii și devin brune.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Duglasul preferă soarele plin. Exemplarele tinere suportă moderat umbra. Alege un loc răcoros, cu spațiu pentru o coroană înaltă, deoarece arborele nu tolerează bine căldura și umiditatea ridicată din timpul verii.

Udarea

Planta are nevoie de umiditate constantă, dar într-un sol care drenează bine. Toleranța la secetă este scăzută. În iunie, iulie și august, când e cald, udă mai des și nu lăsa solul să se usuce complet.

Solul

Cel mai bine crește într-un sol profund, umed, bine drenat, lutos, ușor acid și bogat în humus. Intervalul de pH este de aproximativ 5,0-7,0. Solurile argiloase grele și cele calcaroase nu îi priesc.

Plantarea

Plantează puieții într-un sol răcoros, umed și bine drenat, lăsând spațiu amplu în jur. Perioadele potrivite sunt martie-aprilie și octombrie-noiembrie.

Iarna

Duglasul este complet rezistent la ger și suportă temperaturi de până la -36 °C, mult peste minimele obișnuite de aproximativ -20 °C din iernile din regiune. Perioada de repaus include lunile ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. Problema nu este frigul, ci verile calde și umede.

Înmulțirea

Duglasul se înmulțește din semințe, care se seamănă în martie sau aprilie. Creșterea este moderată, așa că un arbore tânăr are nevoie de câțiva ani până să capete forma caracteristică.

Probleme frecvente

Acele care se brunifică, urmate de declinul arborelui, apar de obicei din cauza căldurii, a umidității sau a putregaiului rădăcinilor. Remediul este un loc răcoros și bine drenat.

Dacă vârfurile lăstarilor se usucă, poate fi vorba de Diplodia (uscarea vârfurilor). Taie lăstarii afectați și evită stresul plantei.

Printre dăunători se numără gândacul de scoarță al duglasului (Douglas-fir beetle). Printre boli se numără putregaiul lamelar al rădăcinilor, putregaiul de rădăcină cauzat de ciuperca „shoestring” și putregaiul inelar roșu.

Întrebări frecvente

Cât de rezistent la ger este duglasul?Duglasul este complet rezistent la ger și suportă temperaturi de până la -36 °C. Iernile obișnuite cu minime de aproximativ -20 °C nu îi sunt o problemă.
Când se plantează duglasul?Puieții se plantează în martie-aprilie sau în octombrie-noiembrie, într-un sol răcoros, umed și bine drenat, cu mult spațiu în jur.
Ce sol îi place duglasului?Un sol profund, umed, bine drenat, lutos și ușor acid, cu pH de aproximativ 5,0-7,0. Nu-i priesc argila grea și solul calcaros.
De ce se usucă acele duglasului?Cauzele obișnuite sunt căldura, umiditatea sau putregaiul rădăcinilor. Ajută un loc răcoros și bine drenat. Dacă se usucă doar vârfurile lăstarilor, poate fi Diplodia, iar lăstarii afectați se taie.
Cum se înmulțește duglasul?Din semințe, care se seamănă în martie sau aprilie.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii