Pin (Pinus): îngrijire, plantare și tăiere

Pin (Pinus) veșnic verde cu ace grupate în fascicule și conuri lemnoase

Foto: Matt Lavin, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Forest Service Northern Region from Missoula, MT, USA, Public domain, Wikimedia Commons

Foto: Jim Morefield, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Jim Morefield, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Michael Ellis, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Michael Ellis, CC BY 4.0, iNaturalist

Conifere Arbori ornamentali

Pinus · Pinaceae

Cunoscută și ca: pini

Pinul (Pinus; în limbaj curent, pini sau pinus) este un conifer veșnic verde, care ajunge de la un arbore de câțiva metri până la un gigant de zeci de metri, în funcție de specie. În Europa Centrală iernează în aer liber, iar îngrijirea lui se rezumă în principal la un loc însorit și un sol bine drenat.

Lumină: Soare plină
Udare: Scăzute
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 3–80 m

Specii și soiuri

Pin negru

Pinus nigra

Soare plină
Scăzute

Pin silvestru

Pinus sylvestris

Soare plină
Scăzute

Pinus mugo

Soare plină
Moderate

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată pinul

Pinul face parte din familia Pinaceae și este un arbore peren, veșnic verde. Înălțimea variază mult: de la circa 3 m până la 80 m, în funcție de specie. Este un arbore rășinos, rareori arbust, cu ramuri dispuse în pseudoverticile și cu coroană de la conică la rotunjită.

Acele sunt verzi, grupate în fascicule de obicei câte 2-5, cu o teacă la bază, și rămân pe arbore mai mulți ani. Pinul este monoic: conurile masculine, mici, eliberează polen primăvara, iar conurile femele se coc în 1,5-3 ani. Conurile sunt lemnoase, cu solzi dispuși în spirală, și adăpostesc câte două semințe, în general aripate (sâmburii de pin).

Genul este răspândit în emisfera nordică, din taigaua Eurasiei și a Americii de Nord până în zona mediteraneană, în America Centrală și în sud-estul Asiei. Crește în păduri boreale, păduri mediteraneene și păduri tropicale uscate, iar unele specii sunt adaptate la incendii. Printre specii se numără Pinus sylvestris, Pinus nigra, Pinus mugo, Pinus strobus și Pinus cembra.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Majoritatea pinilor au nevoie de soare plin și nu suportă umbra. Alege un loc deschis, luminos, cu spațiu pentru coroană, mai ales dacă speciile pe care le iei în calcul cresc foarte înalt.

Udarea

Pinul preferă un sol care nu reține apa. Are nevoie de ceva mai multă apă în iulie și august, în perioada cea mai caldă a anului.

Sol și rempotare

Solul trebuie să fie foarte bine drenat. Dacă pinul crește în ghiveci sau container, schimbarea vasului se face în martie sau aprilie.

Fertilizare

Fertilizarea se face o dată pe an, în aprilie, la începutul sezonului de creștere.

Tăiere

Pinul are nevoie de puțină tăiere. Pentru a-i controla mărimea, scurtează lăstarii noi (lumânările) în mai sau iunie. Nu tăia niciodată în lemnul vechi, fără ace.

Plantare

Pinii se plantează în martie, aprilie sau octombrie. Alege din start locul definitiv, însorit și drenat.

Iernarea

Genul este rezistent la îngheț și se cultivă în aer liber. Rezistă până la aproximativ -30 °C, iar minimele obișnuite de iarnă sunt de circa -20 °C în această zonă climatică, deci iernarea nu ridică probleme speciale. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.

Înmulțire

Pinul se înmulțește din semințe, semănate în martie sau aprilie. Înmulțirea se face de regulă în martie.

Recoltare și folosire

Semințele, conurile masculine tinere și scoarța interioară sunt părți comestibile. Sâmburii de pin se recoltează în octombrie și se folosesc la pesto și în patiserie, iar rășina aromatizează vinul retsina. Unele specii se pretează și ca bonsai.