Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol
Molid argintiu (Picea pungens) cu ace albastru-argintii și coroană conicăFoto: Jeffrey J. Witcosky, USDA Forest Service, Public domain, Wikimedia Commons
Molid argintiu – 2Foto: JustTooLazy, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
Molid argintiu – 3Foto: Chris M Morris, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
Molid argintiu – 4Foto: Rennett Stowe from USA, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
Molid argintiu – 5Foto: Donald Hobern from Copenhagen, Denmark, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
Molid argintiu – 6Foto: Donald Hobern from Copenhagen, Denmark, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
ConifereArbori ornamentali

Molid argintiu

Picea pungens · Pinaceae

Cunoscută și ca: molid albastru

Molidul argintiu (Picea pungens), numit și molid albastru, este un conifer ornamental veșnic verde, cu ace de la verde mat la albastru-argintiu. Crește lent, rezistă foarte bine la ger și cere mai ales soare și un sol bine drenat.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
5–22 °C, min. -39 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
9–18 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată molidul argintiu

Este un arbore cu coroană conică îngustă spre piramidală, cu ramuri rigide, orizontale, dispuse în etaje. Odată cu vârsta, ramurile de jos se lasă, iar coroana devine mai deschisă și mai neregulată. La maturitate ajunge la 9-18 m înălțime și 3-6 m lățime, dar crește lent.

Acele sunt rigide, ascuțite, cu patru muchii, lungi de aproximativ 1,5-3 cm, răsfirate în jurul lăstarului și curbate în sus. Culoarea variază de la verde mat la albastru-argintiu intens, din cauza stratului ceros de pe ace.

Florile sunt discrete: conurile mascule sunt galbene cu puțin roșu, de circa 1,5 cm, iar conurile femele sunt la început purpuriu-brune. Înflorește în mai și iunie. Provine din Munții Stâncoși din vestul SUA, unde crește în păduri montane răcoroase și pe lângă cursuri de apă.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Se dezvoltă cel mai bine la soare plin, dar suportă și puțină umbră. Alege un loc deschis, cu circulație bună a aerului. Evită locurile calde și umede, unde bolile foliare apar mai ușor.

Udarea

Exemplarele tinere se țin uniform umede. Arborii maturi suportă seceta mai bine decât majoritatea molizilor, însă în verile uscate, mai ales în iunie, iulie și august, merită să îi uzi mai des.

Solul

Preferă un sol mediu până la bogat, reavăn și bine drenat. Acceptă soluri cu textură grosieră și medie și tolerează calcarul. Sistemul radicular este des și compact, fără rădăcină pivotantă.

Fertilizarea

Fertilizarea se face o dată, în aprilie.

Plantarea

Se plantează primăvara (martie-aprilie) sau la începutul toamnei (septembrie-octombrie), într-un loc însorit și deschis, cu aer în mișcare.

Tăierea

Tăierea este rar necesară. Se îndepărtează doar ramurile moarte. La exemplarele solitare nu se taie vârful principal (axul central).

Iarna

Este complet rezistent la ger, până la aproximativ -39 °C, deci iernile de la noi nu îi creează probleme. Exemplarele tinere se mulcesc. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.

Înmulțirea

Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Semănatul și înmulțirea se fac în martie-aprilie. Formele cu ace intens albastre se înmulțesc de obicei prin altoire.

Probleme frecvente

Printre dăunători pot apărea afidele galicole (Cooley și cele care formează gale în formă de ananas), viermele mugurilor de molid, minierul acelor, păduchele-scut al acelor de pin, afidele, păianjenii roșii și gândacul de scoarță al molidului. Bolile posibile sunt ofilirea acelor, rugina și cancerul Cytospora.

Acele care îngălbenesc, apoi se brunifică și cad indică ofilirea acelor sau cancerul Cytospora. Îmbunătățește circulația aerului, evită udarea frunzișului, taie ramurile moarte și intervine din timp.

Îngălbenirea acelor vechi în verile secetoase indică prezența păianjenilor roșii. Spală arborele cu jet de apă și udă-l în perioadele uscate.

Galele în formă de con sau de ananas de pe lăstari se taie înainte să se deschidă.

Conuri și utilizare

Conurile cilindrice, lungi de 5-12 cm, se coc în prima toamnă (septembrie-octombrie), devin maro deschis, cu solzi subțiri ca hârtia, și eliberează semințe mici, maro închis, înaripate.

Arborele oferă adăpost păsărilor iarna, iar căprioarele și iepurii îl evită de obicei. Poate fi folosit și în garduri vii.

Întrebări frecvente

Cât de mare crește molidul argintiu?La maturitate ajunge la 9-18 m înălțime și 3-6 m lățime. Creșterea este lentă.
Rezistă molidul argintiu la ger?Da, este complet rezistent la ger, până la aproximativ -39 °C. Exemplarele tinere se mulcesc.
Când se plantează molidul albastru?Primăvara, în martie-aprilie, sau la începutul toamnei, în septembrie-octombrie, într-un loc însorit și deschis.
Trebuie tăiat molidul argintiu?Rar. Se scot doar ramurile moarte, iar vârful principal nu se taie la exemplarele solitare.
De ce îi îngălbenesc și cad acele?Cauza poate fi ofilirea acelor sau cancerul Cytospora. Îmbunătățește circulația aerului, nu uda frunzișul și taie ramurile moarte. Acele vechi care îngălbenesc în vară pot indica prezența păianjenilor roșii.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii