Molid

Molidul se simte bine la soare plin sau la soare cu semiumbră. Alege un loc cu spațiu suficient, pentru că arborele crește înalt și își păstrează coroana regulată doar dacă nu este înghesuit. O bună circulație a aerului ajută la prevenirea bolilor acelor.

Molidul are nevoie de apă în cantitate moderată. Solul nu trebuie lăsat să se usuce complet. Udă mai des în iunie, iulie și august, mai ales în perioadele secetoase. Seceta poate duce la îngălbenirea sau căderea acelor de pe ramurile de jos.

Preferă un sol reavăn, dar bine drenat. Evită locurile în care apa stagnează.

Perioadele de plantare sunt martie–aprilie și octombrie–noiembrie. Pentru o plantare de toamnă, mai ai timp în aceste săptămâni. Alege un loc definitiv, cu lumină și sol drenat.

Momentul potrivit pentru fertilizare este în martie–aprilie, la începutul sezonului de vegetație.

Dacă este nevoie de tăiere, perioada indicată este iulie–august. Ramurile infectate sau uscate se îndepărtează, ca să se limiteze răspândirea bolilor.

Molidul rezistă la ger și poate supraviețui până la aproximativ -30 °C, deci iernile obișnuite, cu minime în jur de -20 °C, nu sunt o problemă. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.

Molidul se înmulțește din semințe, care se seamănă în martie–aprilie. Semințele se găsesc în conurile lemnoase, la baza solzilor.

Printre dăunători se numără afidul verde al molidului, molia sau viermele mugurilor de molid, gândacii de scoarță (cariul) și păianjenii roșii. Bolile cunoscute sunt Sirococcus, Rhizosphaera (căderea acelor) și cancerul Cytospora.

Acele brunificate care cad de pe ramurile de jos pot indica o ciupercă a acelor sau seceta. Îmbunătățește circulația aerului, udă în perioadele uscate și îndepărtează materialul infectat.

Acele lipicioase, acoperite cu secreție dulce (roua de miere), arată prezența afidelor. Le poți spăla cu un jet de apă sau poți folosi săpun insecticid.