Tuia (thuja), conifer veșnic verde cu ramuri turtite, folosit ca gard viu

Foto: James St. John, CC BY 2.0, Wikimedia Commons

Foto: Tom Norton, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Tom Norton, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Daniel Kennedy, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Deniz Wilson, CC0 1.0, iNaturalist

Foto: Daniel Kennedy, CC BY 4.0, iNaturalist

Conifere Plante pentru gard viu Arbori ornamentali

Tuia

Thuja · Cupressaceae

Cunoscută și ca: tuia plantă, tuia gard viu

Tuia (thuja) este un conifer veșnic verde, des, de formă piramidală până la largă, folosit mult ca gard viu sau ca arbore ornamental. Rezistă afară în iernile cu îngheț din Europa Centrală și se simte bine la soare, cu umezeală moderată și sol bine drenat.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 5–25 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 3–60 m

Specii și soiuri

Tuia smaragd

Thuja occidentalis

Soare plină
Moderate

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată tuia

Genul Thuja cuprinde cinci specii: două în America de Nord (coasta Pacificului în nord-vest, respectiv nord-estul Statelor Unite și estul Canadei) și trei în Asia de Est (Japonia, Coreea, nord-estul și centrul Chinei).

Frunzele sunt mici, solzoase, de 1-10 mm, aranjate în ramuri turtite, în formă de evantai. Sunt aromate, au glande de rășină și nu au marcaje albe pe partea inferioară. Puieții tineri au frunze aciculare. Culoarea frunzișului este verde.

Tuia nu are flori propriu-zise. La vârful lăstarilor apar, în martie și aprilie, conuri mici de polen, brune, discrete. Conurile cu semințe sunt ovale, lemnoase, de 9-14 mm, cu 4-6 perechi de solzi suprapuși, și se deschid în primul an pentru a elibera semințe mici, înaripate.

Cultivare și îngrijire

Lumină și amplasare

Tuia preferă locurile complet însorite sau cu semiumbră ușoară. Pentru un gard des, alege un loc cu soare. Este o plantă de exterior, rezistentă la îngheț, potrivită pentru garduri vii, pentru plantări solitare și pentru ghivece mari.

Udare

Necesarul de apă este moderat. În primii ani după plantare, solul trebuie ținut umed. În lunile iunie, iulie și august, când e cald, verifică solul mai des și udă mai abundent.

Sol și rempotare

Tuia se dezvoltă într-un sol umed, dar bine drenat, în care apa nu stagnează. Dacă o crești în ghiveci, rempotarea se face în martie sau aprilie.

Fertilizare

Fertilizarea se face în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere. În lunile de repaus (noiembrie-februarie) nu mai este nevoie de ea.

Tăiere

Gardurile de tuia se tund ușor în aprilie și în august, tăind doar din partea verde a lăstarilor. Lemnul vechi, golaș, rareori se mai regenerează, așa că nu tăia adânc în el.

Plantare

Cel mai bine se plantează în martie-aprilie sau în septembrie-octombrie, într-un loc însorit. În primii ani ține solul umed. Semănatul din semințe se face în martie sau aprilie.

Iernare

Tuia rezistă afară la geruri de până la aproximativ -30 °C, depășind cu mult minimele obișnuite de -20 °C din regiune. Perioada de repaus cuprinde lunile ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțire

Înmulțirea se face în iulie, august și septembrie. Din semințe, tuia se poate semăna în martie sau aprilie.

Probleme frecvente

Căprioarele pasc cu plăcere frunzișul de tuia, deci în zonele cu vânat gardul poate avea de suferit. Larvele unor molii se hrănesc și ele cu această plantă. În schimb, desimea ramurilor oferă adăpost păsărilor.