Dalia
Dahlia pinnata · Asteraceae
Dalia, numită și dahlia sau gheorghină, înflorește bogat din iulie până în octombrie și se pretează bine la cultura în ghiveci, pe balcon. La noi nu rezistă iarna în aer liber, așa că tuberculii se scot din pământ și se păstrează la adăpost de îngheț. Îngrijirea este de dificultate medie, cu atenție la îngheț, la melci și la păstrarea tuberculilor.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–26 °C, min. 0 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,7–1,6 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată dalia
Dalia (Dahlia pinnata, familia Asteraceae) este o plantă erbacee perenă, cu rădăcini tuberoase. Tulpinile sunt drepte și ramificate, cu înălțimea între 70 și 160 cm, iar creșterea este de obicei rapidă. Frunzele sunt simple sau pinate, verzi, cu foliole ovate de 5–10 cm, ușor păroase.
Florile sunt capitule de 6–10 cm în diametru, grupate câte 2–8 pe pedunculi de 5–15 cm, cu opt flori ligulate ovate. Apar din iulie până în octombrie, în roz, violet, roșu, galben, alb sau portocaliu. Nu sunt parfumate. Planta provine din munții din jurul capitalei Mexicului, iar forma sălbatică originală este considerată dispărută; azi se cultivă mai ales hibrizi de grădină. Partea aeriană se usucă iarna.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Dalia are nevoie de soare plin pentru o înflorire cât mai bogată. Fiind sensibilă la frig (rezistă cel mult până la aproximativ 0 °C, față de minimele de iarnă de până la -20 °C de la noi), se cultivă în ghivece pe balcon sau în straturi, cu tuberculii scoși toamna.
Soiurile înalte au nevoie de tutori. Planta atrage multe insecte, printre care și polenizatori, dar și dăunători.
Udare
Rădăcinile daliei sunt superficiale. Solul trebuie ținut umed, dar fără exces de apă care să stagneze. Între iunie și septembrie, când planta crește și înflorește din plin, udă mai des, mai ales în perioadele secetoase.
Sol și rempotare
Dalia preferă un sol bogat în materie organică, humifer sau lutos, umed, dar bine drenat, cu pH între 6,5 și 7,5. Dacă o ții în ghiveci, rempotarea se face în martie–aprilie, când tuberculii pornesc în vegetație.
Fertilizare
Perioada de fertilizare este iunie–august, în timpul creșterii active și al formării florilor. În rest, planta nu se fertilizează.
Plantare
Tuberculii se plantează după ultimul îngheț, în mai–iunie, într-un loc însorit, la aproximativ 10 cm adâncime. Plantele înalte se leagă de tutori. Dacă vrei flori mai devreme, poți porni plantele în interior în martie–aprilie.
Înghețul înnegrește lăstarii, de aceea nu planta afară prea devreme. Plantele au nevoie de protecție la îngheț în mai și din nou în octombrie.
Tăiere
În octombrie–noiembrie, când înghețul usucă partea aeriană, tulpinile se taie înainte de a pregăti tuberculii pentru iarnă.
Iernarea tuberculilor
Pe vreme geroasă partea aeriană moare. În zonele cu ierni reci, tuberculii se scot din pământ, se usucă bine și se păstrează iarna la adăpost de îngheț, în condiții aerisite și ușor umede. Perioada de repaus durează în principal din noiembrie până în februarie.
Cea mai frecventă problemă este putrezirea tuberculilor în depozit, cauzată de umezeală excesivă sau de uscare insuficientă.
Înmulțire
Dalia se poate înmulți prin diviziune, prin butași de tulpină sau prin semințe. Perioada potrivită este martie–mai. Semințele se pot semăna în interior în martie–aprilie.
Probleme frecvente
Printre dăunători se numără melcii, limacșii, urechelnițele, păianjenul roșu, afidele, tripșii și omizile. Petalele zdrențuite și urmele de mucus indică melci și limacși; ajută capcanele, barierele și culesul manual.
Bolile întâlnite includ mucegaiul cenușiu (botrytis), făinarea, sclerotinia și tumorile bacteriene de la colet (crown gall).
Lăstarii înnegriți indică de obicei degerături, deci plantează abia după ultimul îngheț. Tuberculii care putrezesc în depozit trebuie uscați mai bine și păstrați în condiții aerisite, ușor umede și fără îngheț.
Flori tăiate și utilizări
Dalia este bună pentru flori tăiate, iar florile se taie în iulie–septembrie.
Tuberculii conțin inulină și au fost o legumă rădăcinoasă cultivată în Mexicul precolumbian. Coaja tuberculilor conține compuși cu efect antibiotic, iar tuberculii au fost folosiți în medicina tradițională din Mexicul central și America Centrală. Nu sunt o recomandare de consum sau de tratament.

















































































