Salvie

Preferă soarele din plin, dar se descurcă bine și la semiumbră. Un loc însorit pe balcon sau pe terasă este alegerea potrivită. Se pretează și la grădini de stâncărie.

Majoritatea speciilor tolerează bine seceta după ce s-au înrădăcinat, deci udarea rămâne moderată. Plantele proaspăt sădite se udă regulat. Umiditatea scăzută a aerului nu le deranjează.

Are nevoie de un sol foarte bine drenat, de la nisipos și pietros până la lutos. În ghiveci, alege un substrat permeabil și un vas cu găuri de scurgere.

Rempotarea se face în aprilie–mai.

Fertilizează în aprilie–mai, când planta intră în vegetație.

Taie plantele primăvara, în martie–aprilie, sau după înflorire, pentru a păstra un port compact.

Semințele se pot semăna în casă în februarie–martie, sau direct în martie–mai. Plantarea în ghiveci sau în locul definitiv se face în mai–iunie. Alege un loc însorit, cu drenaj bun.

Speciile sensibile au nevoie de protecție împotriva înghețului sau de o cameră luminoasă și răcoroasă. Cele rezistente cer mai ales un drenaj bun. În iernile geroase din Europa Centrală, unde minimele pot ajunge spre -20 °C, salvia nu rezistă afară în siguranță, deoarece limita de rezistență este în jur de -15 °C.

Protejează plantele de îngheț în octombrie–noiembrie. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie, când oprești udarea și fertilizarea.

Salvia se înmulțește prin semințe, butași de tulpină sau diviziune. Butășirea și diviziunea se fac cel mai bine în mai–iulie.

Unele specii sunt plante aromatice, de exemplu salvia de grădină și salvia ananas, iar nuculele de chia se consumă. Părțile comestibile sunt frunzele, florile și nuculele. Frunzele se recoltează în iunie–august.

Salvia este folosită în mod tradițional pentru proprietăți vindecătoare, iar numele ei amintește de acest lucru.