Perovskia
Salvia yangii · Lamiaceae
Cunoscută și ca: perovskia atriplicifolia, lavandă rusească
Perovskia (Salvia yangii), numită și Perovskia atriplicifolia sau lavandă rusească, este un semiarbust rezistent, cu tulpini argintii și flori albastru-violet care țin din vară până în toamnă. Cere puțin: soare plin, sol bine drenat și o tăiere scurtă la sfârșitul iernii.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,5–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată perovskia
Perovskia este un semiarbust peren, cu foliaj caduc, care formează tufe erecte, cu baza lemnoasă și multe tulpini rigide. De obicei ajunge la 50–120 cm înălțime și se întinde pe 60–120 cm.
Frunzele sunt opuse, gri-verzui spre argintii, lungi de 3–5 cm, fin tăiate, păroase și puternic aromate când le freci între degete. Florile mici, tubulare, bilabiate, albastre până la violete, cu caliciu păros violet, apar în panicule mari, ramificate și aerate, din iunie până în octombrie. Fructele sunt patru nucule maro închis, de circa 2 mm.
În natură crește pe dealuri uscate, în stepe și pajiști din sud-vestul și centrul Asiei, din Afganistan și Pakistan până în Tibet, vestul Himalayei și Xinjiang. De aceea se simte bine în locuri aride și însorite. Se potrivește în grădini de pietriș și în stâncării.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Are nevoie de soare plin. La umbră tulpinile cad și înflorește mai puțin. Alege un loc deschis, cu spațiu în jur, unde tufa se poate întinde.
Udare și umiditate
Perovskia tolerează foarte bine seceta și preferă solul uscat sau doar ocazional umed. Evită terenul umed sau cu apă stagnantă. Aerul uscat nu o deranjează.
Solul potrivit
Merge în orice sol bine drenat, chiar sărac și uscat: lutos, nisipos, pietros sau alcalin. Singurul lucru de evitat sunt locurile unde apa stagnează. Într-un sol prea bogat, tulpinile se desfac și cad.
Plantare
Plantează perovskia în aprilie, mai sau septembrie, într-un loc cu soare plin. Lasă între plante aproximativ 75 cm, pentru că tufa se lățește. Dacă o plantezi la semiumbră, va avea nevoie de suport.
Rădăcina este lemnoasă, iar planta poate scoate uneori și drajoni.
Tăiere
Florile se formează pe lăstarii noi, așa că tufa se taie în martie-aprilie, foarte scurt, lăsând doar câțiva centimetri deasupra bazei lemnoase. Tăierea de primăvară ajută și la menținerea unei tufe ordonate, care nu se desface.
Iernarea
Perovskia este complet rezistentă la îngheț, suportând în jur de -35 °C, mult peste minimele obișnuite de iarnă din Europa Centrală. Nu are nevoie de adăpost. Lasă tulpinile argintii în picioare peste iarnă și taie-le abia primăvara. Perioada de repaus ține din noiembrie până în februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină sau din semințe. Butașii se fac în mai-iunie. Semințele se pot semăna în casă în februarie-martie sau direct afară în martie-aprilie.
Probleme frecvente
Tulpini care cad și se desfac: cauza este de obicei umbra sau solul prea bogat. Mut-o sau plantează-o într-un loc cu soare plin și taie-o primăvara.
Putregai la rădăcini: apare în sol prost drenat și umed. Îmbunătățește drenajul.
Utilizări
Florile se pot adăuga în salate și se recoltează în iulie-august. Ramurile înflorite se pot folosi ca flori tăiate. Planta atrage albinele, fluturii și colibrii și este ocolită de cerbi și iepuri.
În zona de origine este folosită în medicina tradițională pentru diverse afecțiuni.































































































