Sequoia sempervirens
Cupressaceae
Cunoscută și ca: sequoia de coastă
Sequoia sempervirens, cunoscută și ca sequoia de coastă sau arborele mamut, este un conifer veșnic verde cu creștere rapidă, care are nevoie de aer umed, sol reavăn și mult loc. În clima noastră, cu geruri de până la -20 °C, exemplarele tinere au nevoie de protecție în timpul iernii.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -14 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 60–110 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Sequoia sempervirens face parte din familia Cupressaceae și crește natural pe coasta Pacificului, din sud-vestul statului Oregon până în centrul Californiei. Se întâlnește în câmpii și văi de coastă umede și învăluite în ceață, cu climă răcoroasă.
Este un arbore înalt, de formă conică spre columnară, cu trunchi drept, lărgit la bază, și ramuri orizontale sau pendente. Odată cu vârsta, ramurile de jos cad. Frunzișul rămâne verde tot anul. Florile sunt discrete: conurile mici de polen și cele cu semințe nu sunt decorative. Rădăcinile sunt superficiale și se întind larg în lateral.
Arborele atrage păsări cântătoare, mamifere mici, fluturi și molii, iar căprioarele îl ocolesc de obicei. Cultivarea are un grad moderat de dificultate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele din plin sau umbra ușoară, cu lumină filtrată printre frunze. Locul ideal este răcoros, umed și adăpostit.
Creșterea rapidă și dimensiunile mari cer un spațiu deschis, de peste 18 m.
Udare și umiditate
Sequoia are nevoie de sol constant umed și de aer umed. Toleranța la secetă este redusă, iar un sol uscat nu-i priește.
În iunie, iulie și august, când e cald, udă mai des și mai abundent, ca solul să nu se usuce.
Solul
Se dezvoltă bine într-un sol lutos, bogat în humus, reavăn, acid și bine drenat. pH-ul potrivit este între 5,0 și 6,5. Pe soluri cu textură fină sau calcaroase crește slab.
Fertilizare
Nu are pretenții mari față de fertilitatea solului. Pune un strat de mulci din material organic, iar dacă dorești să fertilizezi, fă-o în aprilie.
Tăiere
Nu necesită tăiere.
Plantare
Plantează în aprilie, mai sau septembrie, într-un loc deschis, răcoros, umed și adăpostit de vânt. Ține cont de rădăcinile superficiale, care se întind larg, și de spațiul de peste 18 m de care are nevoie arborele adult.
Iernarea
Planta rezistă, de regulă, până la aproximativ -14 °C. Iernile cu minime tipice de -20 °C depășesc această limită, așa că nu poți conta pe o rezistență sigură în aer liber.
Protejează exemplarele tinere de gerul puternic și de vânturile uscate în ianuarie, februarie, martie, noiembrie și decembrie. În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta este în repaus.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, butași de rădăcină sau butași de tulpină. Perioada potrivită este martie–aprilie; tot atunci se face și semănatul.









































































