Chamaecyparis lawsoniana
Cupressaceae
Cunoscută și ca: cipres de Lawson, cipres lawsoniana, cupressus lawsoniana
Chamaecyparis lawsoniana, numit și cipres de Lawson, este un conifer veșnic verde, folosit ca arbore ornamental și ca gard viu. Rezistă iernilor din Europa Centrală, dar cere umezeală constantă și adăpost de vânturile uscate.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–22 °C, min. -24 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 15–50 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Chamaecyparis lawsoniana
Este un arbore mare, îngust-piramidal, cu ramuri ascendente și vârfuri aplecate. Crește într-un ritm moderat. Există multe soiuri pitice și columnare, deci merită să verifici portul final al soiului ales.
Frunzele sunt foarte mici, în formă de solzi, așezate în perechi opuse pe ramuri aplatizate, asemănătoare unor pene. Sunt verzi sau albăstrui, cu marcaje albe pe dosul ramurilor, și au un miros care amintește de pătrunjel. Florile nu sunt vizibile: conurile masculine mici, roșu-închis, apar la vârful lăstarilor în martie–aprilie. Conurile rotunde și lemnoase, de 7–14 mm, sunt albastru-verzui și se coc devenind brune la începutul toamnei.
Specia provine din sud-vestul statului Oregon și nord-vestul Californiei, din văile Munților Klamath, adesea de-a lungul pâraielor, de la nivelul mării până la aproximativ 1.500 m.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele din plin, într-un loc ferit de vânt. Tolerează și o umbră ușoară. Alege un loc adăpostit, pentru că vântul uscat arde ramurile.
Udare
Are nevoie de umiditate constantă, iar toleranța la secetă este scăzută. Udă mai des în iunie, iulie și august, mai ales în perioadele uscate. Ramurile arse, brune, apar de obicei din cauza secetei sau a vântului uscat.
Solul
Cel mai bine crește pe un sol lutos, bogat în humus, umed, dar bine drenat. Nu suportă apa stagnantă la rădăcini, așa că evită locurile unde băltește apa.
Fertilizare
Fertilizează în aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Tăierea se face în mai–iunie. Același interval se aplică și gardurilor vii formate din această specie.
Plantare
Se plantează în aprilie–mai sau în septembrie–octombrie, într-un loc umed, adăpostit și însorit. Unde apar probleme cu Phytophthora, alege plante altoite pe portaltoi rezistent.
Iarna
Este rezistent la îngheț și suportă aproximativ -24 °C, deci supraviețuiește de obicei iernilor din Europa Centrală. Protejează-l de vânturile reci și uscate. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, butași sau altoire. Semănatul se face în martie–aprilie, iar butașii se iau în august–septembrie. Soiurile ornamentale se înmulțesc de regulă prin butași sau altoire.
Probleme frecvente
Cea mai gravă boală este putregaiul rădăcinilor, cauzat de Phytophthora lateralis și de alte specii de Phytophthora. Semnul este înroșirea sau îmbrunirea frunzișului, urmată de moartea arborelui. Evită solul umed și contaminat și folosește portaltoi rezistent.
Ramurile brune, ca arse, indică de obicei secetă sau vânt uscat. Udă în perioadele fără ploaie și asigură adăpost.
















































































