Chiparos de baltă
Taxodium distichum · Cupressaceae
Cunoscută și ca: taxodium, chiparos mlăștinos
Chiparosul de baltă, numit și taxodium sau chiparos mlăștinos, este un conifer care își pierde acele toamna și devine bronz-portocaliu. Se simte bine în locuri umede, unde puține specii reușesc să crească, dar se adaptează și la soluri mai uscate. Are nevoie de mult spațiu, pentru că ajunge un copac mare.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -28 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–40 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată chiparosul de baltă
Taxodium distichum este un copac longeviv din familia Cupressaceae. În natură crește în sud-estul Statelor Unite, din Delaware până în Florida și spre vest până în Texas, iar unele populații izolate se găsesc în Mexic și Guatemala. Crește de obicei în mlaștini, pe malurile râurilor și în zone inundabile, mai ales lângă coastă.
În mod obișnuit atinge 15–40 m înălțime și 6–9 m lățime. Tânăr are formă piramidală, apoi devine un copac larg, cu vârful aplatizat și cu baza trunchiului evazată. Lângă apă sau în sol ud apar din rădăcini excrescențe noduroase, numite „genunchi”.
Acele sunt mici, moi, plate, dispuse pe două rânduri, pe ramurile subțiri, și verzi vara. Toamna capătă nuanțe de portocaliu, brun și bronz și cad împreună cu ramurile mici. Florile sunt purpurii și apar în martie–aprilie. Conurile sunt rotunde, ridate, rășinoase, de 2–3,5 cm, verde-purpurii la început și brune la maturitate, apoi se destramă și eliberează semințe mari. Animalele sălbatice mănâncă conurile și semințele.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Crește cel mai bine la soare plin, dar acceptă și semiumbră. Alege un loc cu mult spațiu: la maturitate coroana are 6–9 m lățime, iar distanța recomandată între exemplare este de aproximativ 6 m. Este o alegere firească pentru marginea unui iaz sau pentru o zonă din grădină unde apa stagnează.
Udarea
Preferă solul umed sau ud și suportă apa stagnantă. Toleranța la secetă este scăzută, așa că exemplarele tinere trebuie udate regulat până se înrădăcinează bine.
În iunie, iulie și august are nevoie de mai multă apă. Dacă îl plantezi într-un loc uscat, nu-l lăsa să sufere de sete în lunile calde.
Solul
Se adaptează aproape oricărui sol, de la cel mlăștinos la cel uscat, și crește pe lut, argilă sau nisip. Cel mai bine se dezvoltă într-un sol acid, umed și bogat în materie organică, cu pH între 4,5 și 7. Un loc prost drenat nu este o problemă pentru el.
Plantarea
Se plantează primăvara (aprilie–mai) sau toamna (septembrie–octombrie), într-un loc însorit și suficient de încăpător pentru un copac mare. Un teren ud sau cu drenaj slab este acceptabil.
Fertilizarea
Fertilizarea se face în aprilie, când începe sezonul de creștere.
Tăierea
Dacă e nevoie de tăieri, momentul potrivit este februarie–martie, cât timp copacul se află încă în repaus.
Iarna
Este complet rezistent la îngheț și suportă până la -28 °C. Odată înrădăcinat, nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe sau butași. Atât semănatul, cât și înmulțirea prin butași se fac în martie–aprilie.





































































