Taxus baccata

Tisa crește cel mai bine la soare sau la umbră parțială și, în general, suportă și umbra adâncă. Din acest motiv poate fi plantată și în locuri unde alte conifere se descurcă greu.

Alege un loc adăpostit de vânturile reci de iarnă. Planta este considerată ușor de îngrijit.

Tisa preferă un sol umed, dar bine drenat; nu suportă „picioarele ude”. Toleranța la secetă este medie, așa că în verile uscate merită udată mai des, în special în iunie, iulie și august.

Dacă acele îngălbenesc și se usucă, verifică mai întâi dacă apa stagnează la rădăcini.

Se dezvoltă bine într-un sol fertil, nisipos sau lutos, umed, cu reacție neutră până la calcaroasă (pH aproximativ 6–8). În soluri grele sau băltite crește slab.

Dacă terenul reține apa, îmbunătățește drenajul înainte de plantare sau alege un loc mai uscat.

Fertilizarea se face la începutul sezonului, în martie–aprilie, când planta reîncepe creșterea.

Perioadele potrivite pentru plantare sunt martie–aprilie și septembrie–octombrie. Alege un loc adăpostit, cu sol bine drenat.

Plantează tisa departe de animale de fermă și de animale care pasc, deoarece toate părțile ei, cu excepția arilului, sunt otrăvitoare.

Tisa suportă foarte bine tunderea severă și se pretează la garduri vii și topiare. Gardurile și formele decorative se tund vara, în iunie–august. O reducere mai puternică a coroanei se face spre sfârșitul primăverii.

Tisa este rezistentă la ger și poate suporta până la aproximativ -33 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu ridică probleme. Perioada de repaus ține din noiembrie până în februarie. Singura precauție este protecția împotriva vânturilor reci de iarnă.

Tisa se înmulțește prin butași și prin semințe. Butașii se recoltează de obicei în august–octombrie, iar semănatul se face în octombrie–noiembrie.

Frunziș care îngălbenește și se usucă: cauza obișnuită este solul îmbibat cu apă sau prost drenat. Îmbunătățește drenajul sau mută planta într-un loc mai uscat.

Pete brune în gardul viu: pot apărea din cauza vântului de iarnă sau a secetei. Oferă adăpost și udă în perioadele uscate.

Tisa se folosește ca gard viu, ca arbore ornamental și pentru topiare. Arilul roșu este dulce și comestibil, dar sămânța din interior este otrăvitoare, așa că nu se recomandă consumul. Păsările mănâncă arilii și răspândesc semințele; iepurii și căprioarele au o oarecare imunitate la toxinele plantei.