Acer platanoides
Sapindaceae
Cunoscută și ca: arțar norvegian, Arţar
Acer platanoides, cunoscut și ca arțar sau arțar norvegian, este un arbore foios mare, cu coroană densă și rotunjită, plantat des în parcuri și de-a lungul străzilor. Crește repede, suportă bine gerul și nu pretinde multă îngrijire, dar are nevoie de mult loc.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 12–30 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată acer platanoides
Este un arbore foios de talie mare, cu trunchi înalt și coroană largă, rotunjită și deasă. De obicei ajunge la 12–30 m înălțime și la 9–15 m lățime, iar creșterea este rapidă.
Frunzele sunt opuse, palmate, cu 5 lobi ascuțiți și dințați, și măsoară până la aproximativ 18 cm în diametru. Dacă rupi un pețiol, iese o sevă lăptoasă. Toamna frunzele se colorează în galben și portocaliu.
Florile galben-verzui apar în aprilie, în corimbe de 15–30 de flori, înaintea frunzelor. Fructele sunt samare duble, de 3–5 cm, cu aripi foarte depărtate, aproape în unghi de 180 de grade, care se coc și devin brune toamna. Florile timpurii hrănesc albinele, fluturii și moliile, iar semințele hrănesc păsările cântătoare.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Crește la soare plin sau la semiumbră și suportă destul de bine și umbra. Alege un loc cu mult spațiu, departe de alei și de ziduri: rădăcinile sunt superficiale, dese și competitive, iar în spații înghesuite se pot strangula între ele.
Udare
Preferă un sol umed, dar bine drenat. Toleranța la secetă este scăzută, așa că în iunie, iulie și august udă-l mai des, mai ales exemplarele tinere. Arborii maturi suportă ocazional perioade uscate.
Solul
Se adaptează la o gamă largă de soluri, de la lutoase la argiloase, inclusiv la terenul tasat din orașe, atâta timp cât este drenat și rămâne umed.
Fertilizare
Perioada indicată pentru fertilizare este martie–aprilie, la începutul sezonului de vegetație.
Tăiere
Tăierile se fac în august, septembrie sau octombrie. Dacă observi ramuri uscate din cauza verticiliozei, îndepărtează-le și ajută arborele să-și recapete vigoarea.
Plantare
Se plantează în martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie. Oferă-i mult spațiu și ține-l departe de alei și de ziduri, din cauza rădăcinilor superficiale și a numărului mare de puieți care răsar din semințe.
În unele state din nord-estul SUA specia este invazivă: se autosemănă din abundență, face umbră deasă și înlocuiește arborii și plantele native. Acolo se recomandă alternative native.
Iarna
Este complet rezistent la ger și suportă până la aproximativ -33 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi creează probleme. Trunchiurile tinere au nevoie de protecție împotriva arsurilor de soare și a crăpăturilor provocate de îngheț: înfășoară-le sau umbrește-le peste iarnă.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe, semănate în octombrie–noiembrie, sau prin altoire. Semințele sunt ușor de obținut, deoarece arborele produce multe samare.
Probleme frecvente
Printre bolile posibile se numără verticilioza, pătarea neagră a frunzelor (tar spot) și antracnoza.
Crăpături pe trunchiurile tinere: cauza este arsura de soare sau gerul. Înfășoară sau umbrește trunchiul iarna.
Nu crește nimic sub arbore: umbra deasă și rădăcinile superficiale sunt de vină. Alege plante acoperitoare tolerante la umbră sau folosește mulci.
Ramuri uscate: poate fi verticilioză. Taie ramurile afectate și întărește arborele.
Mulți puieți: samarele produse în număr mare dau mulți puieți. Scoate-i din timp.









































































