Artar american
Acer negundo · Sapindaceae
Cunoscută și ca: arțar american, arţar american, arţar-american, arțar-american
Arțarul american (Acer negundo, numit și arțar pensilvanian) este un arbore foarte rezistent și cu creștere rapidă, ușor de cultivat în grădină. Are însă lemn fragil și se autosemănă cu ușurință, așa că merită alese cu atenție locul și forma de cultură.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -43 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 8–20 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată arțarul american
Este un arbore foios, de 8 până la 20 m înălțime, cu o coroană de 6 până la 15 m lățime. Coroana este rotunjită, neregulată, iar trunchiul se desparte adesea în mai multe tulpini. Crește repede, dar trăiește puțin, iar ramurile sunt fragile.
Frunzele sunt opuse, compuse, cu 3-7 foliole dințate, de un verde deschis. Spre deosebire de alți arțari, nu au frunza clasică, palmat lobată. Toamna se colorează în galben.
Primăvara devreme, înainte de apariția frunzelor, se deschid florile mici, galben-verzui. Florile masculine și cele femele apar pe arbori separați. Pe exemplarele femele apar apoi samare perechi, de 2-4 cm, în ciorchini pendenți. Sunt verzi-gălbui, se coc și devin brune și rămân în arbore până iarna.
Specia este originară din America de Nord, din Canada până în Mexic, Guatemala și Honduras. S-a naturalizat și în Europa. În natură crește pe soluri umede, de-a lungul râurilor, în luncile inundabile și în zonele împădurite.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Suportă aproape orice nivel de lumină, cu excepția umbrei dese. Crește bine la soare plin sau la soare cu umbră parțială.
Din cauza creșterii rapide și a dimensiunilor mari, are nevoie de mult loc. Ramurile se rup ușor, așa că nu-l planta lângă clădiri, garaje sau alte construcții. Se potrivește bine în plantări în stil natural lângă ape sau în zone umede, iar polenizatorii îl pot vizita.
Udarea
Preferă locurile umede, dar după ce s-a înrădăcinat bine suportă și perioadele uscate, fiind rezistent la secetă. Până atunci, udă-l moderat și regulat.
Solul
Este foarte adaptabil: crește pe soluri nisipoase, mijlocii sau argiloase, inclusiv pe cele calcaroase. Acceptă un pH între aproximativ 5,5 și 8,5. Cel mai bine se simte pe un sol umed, dar bine drenat.
Plantarea și semănatul
Poți planta puieții în martie, aprilie, octombrie sau noiembrie. Alege de la început locul definitiv, pentru că arborele ajunge mare și crește repede.
Tăierea
Taie iarna sau în repaus vegetativ, în ianuarie, februarie, noiembrie sau decembrie. Înlătură ramurile slabe, încrucișate sau rupte. Lemnul este fragil, așa că o curățare regulată reduce riscul ca ramurile să cedeze la vânt sau sub zăpadă.
Iarna
Este complet rezistent la ger, până la aproximativ -43 °C, și nu are nevoie de protecție. Iernile cu îngheț din Europa Centrală nu îi pun probleme.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe. Le poți semăna în martie, aprilie sau octombrie. Înmulțirea se face de obicei în octombrie-noiembrie.
Probleme frecvente
Cea mai des întâlnită problemă este ruperea ramurilor în vânt sau sub zăpadă, din cauza lemnului fragil. Taie ramurile slabe și evită plantarea lângă construcții.
Exemplarele femele se autosemănă abundent și pot umple grădina de puieți. Alege un arbore mascul sau un soi fără semințe și scoate puieții cât sunt mici. În multe regiuni unde s-a naturalizat, specia poate deveni invazivă.
Ca dăunători pot apărea ploșnița arțarului (boxelder bug) și insectele xilofage. Dintre boli se întâlnesc antracnoza, făinarea și cancerul ramurilor.
Utilizări
Seva se poate recolta și fierbe până se obține sirop. Semințele sunt consumate de păsări, iar arborele este potrivit pentru plantări în stil natural lângă ape.









































































