Artar japonez
Acer palmatum · Sapindaceae
Cunoscută și ca: arțar japonez
Arțarul japonez (Acer palmatum) este un arbore mic sau un arbust mare, apreciat pentru frunzele palmate și pentru culorile de toamnă. Crește lent, preferă semiumbra și un sol umed, bogat în humus. Rezistă la ger, dar frunzele tinere pot fi afectate de înghețurile târzii de primăvară.
- Lumină
- Semiumbră, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -23 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 3–10 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată arțarul japonez
Arțarul japonez provine din Japonia și Coreea; unele surse îl extind și în China, estul Mongoliei și Orientul Îndepărtat rusesc. În natură crește în pădurile umbroase, de la câmpie până la altitudini mai mari.
Este un arbore mic, cu port etajat, sau un arbust mare, cu coroana deasă, de la boltită la rotunjită, și cu ramuri întinse. Există forme de la erecte până la pletoase. De obicei ajunge la 3-10 m înălțime și la o lățime similară, iar creșterea este lentă.
Frunzele sunt opuse, simple, palmat-lobate, cu 5-9 lobi ascuțiți și dințați, late de 4-12 cm. Pot fi verzi, roșii, purpurii sau bronzate. Toamna se colorează în roșu, portocaliu, galben, bronz sau purpuriu. Florile mici, roșii până la purpurii, cu petale albicioase, apar în aprilie și mai; de aproape sunt frumoase, dar de departe trec neobservate. Fructele sunt samare înaripate, în perechi, lungi de 2-3 cm, care toamna devin roșcate sau brune.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Cel mai bine se simte la umbră cu lumină filtrată sau la semiumbră. Soarele prea puternic, vântul și seceta pot arde frunzele. Alege un loc adăpostit de vânturile uscate, ca exemplar solitar sau în etajul inferior, sub copaci mai înalți.
Udare
Arțarul japonez nu suportă bine seceta, mai ales cât este tânăr. Menține solul uniform umed, dar bine drenat. În iunie, iulie și august, când e mai cald, udă mai des.
Sol și rempotare
Preferă un sol umed, bogat în humus, bine drenat, ușor acid până la neutru, de tip lutos. Dacă îl ții în ghiveci, rempotează-l în martie.
Fertilizare
Fertilizează în martie, aprilie și mai, în perioada de creștere.
Tăiere
Calendarul indică tăierea în ianuarie, noiembrie și decembrie, adică în repaus vegetativ. Elimină lemnul uscat și evită stresul plantei. Dacă o ramură se ofilește brusc, poate fi vorba de verticilioză; în acest caz, taie lemnul mort.
Plantare
Poți planta în martie, aprilie, octombrie sau noiembrie. Alege umbră cu lumină filtrată și adăpost de vânturile uscate. Pentru semănat, calendarul indică martie și octombrie.
Iernarea
Planta este rezistentă la ger; temperatura minimă suportată este de aproximativ -23 °C. Protejează frunzele tinere de înghețurile târzii, în aprilie și mai. Exemplarele din ghiveci au nevoie de protecție împotriva înghețării rădăcinilor. Perioada de repaus este ianuarie-februarie și noiembrie-decembrie.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Calendarul de înmulțire indică ianuarie, februarie și august.
Probleme frecvente
Margini uscate și maronii ale frunzelor: apar din cauza soarelui, vântului sau secetei. Oferă umbră, adăpost și umiditate constantă.
Frunze tinere afectate de îngheț: cauza este înghețul târziu de primăvară. Plantează într-un loc adăpostit sau acoperă planta.
Ofilire bruscă a unei ramuri: poate indica verticilioză. Taie lemnul uscat și evită stresul plantei.
Utilizări
În grădină, arțarul japonez atrage polenizatori, molii și păsări cântătoare și este relativ rezistent la căprioare. În Japonia, frunzele se murează sau se prăjesc în aluat ca tempura (momiji tempura). În medicina tradițională chineză se folosesc ramurile și frunzele.
















































































