Artar rosu
Acer rubrum · Sapindaceae
Cunoscută și ca: arțar roșu
Artarul roșu (arțar roșu, Acer rubrum) este un arbore foios cu creștere rapidă, apreciat pentru culorile de toamnă în roșu, portocaliu și galben. Este ușor de cultivat și foarte rezistent la ger, deci rămâne afară tot anul în clima noastră. Are nevoie de spațiu și de un sol cu umiditate constantă, iar pe terenurile alcaline poate avea probleme.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -44 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 12–38 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată artarul roșu
Acer rubrum face parte din familia Sapindaceae și provine din estul Americii de Nord, din sud-estul provinciei Manitoba și din Newfoundland până în Florida și estul Texasului. Crește natural în mlaștini, în păduri de foioase de deal și pe soluri sărace și uscate, de la nivelul mării până la aproximativ 900 m altitudine. A fost plantat pe scară largă și în afara arealului natural, de exemplu în Pacific Northwest, unde este un arbore introdus frecvent întâlnit.
Coroana este rotunjită până la oval-ovoidă, uneori neregulată, cu ramuri ascendente. Frunzele sunt opuse, cu trei până la cinci lobi palmați și margine zimțată, de circa 5-10 cm lungime și lățime, verzi deasupra, cenușii dedesubt, pe pețioli roșii. Toamna se colorează în roșu, portocaliu și galben.
Înflorește în martie și aprilie, înainte de apariția frunzelor, cu flori mici roșii, grupate în fascicule scurte și pendulante, în mare parte unisexuate. Fructele sunt samare înaripate perechi, de aproximativ 2 cm, roșii, roz sau galbene, care devin bej sau brune la maturitate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Artarul roșu crește bine la soare plin sau la semiumbră. Culoarea cea mai frumoasă de toamnă se obține la soare.
Sistemul radicular este o rețea deasă de rădăcini superficiale, care fac concurență puternică plantelor de dedesubt. Alege un loc cu mult spațiu în jur și nu conta pe plantări bogate sub coroană. Este potrivit și pentru zone umede sau pentru marginea unui iaz.
Udarea
Preferă un sol umed și suportă locurile foarte umede și inundațiile ocazionale. După ce s-a prins bine, acceptă și perioade scurte de sol uscat, dar toleranța la secetă este medie.
Udă mai des în iunie, iulie și august, mai ales exemplarele tinere.
Solul
Se adaptează la multe tipuri de sol: lutos, argilos, nisipos sau bogat în humus. Preferă un teren umed, dar drenat, ușor acid; pH-ul potrivit este de aproximativ 5,0-7,0.
Pe soluri alcaline poate apărea cloroza. Dacă frunzele îngălbenesc între nervuri, acidifiază solul sau aplică mangan chelat.
Plantarea
Plantează în martie-aprilie sau în octombrie-noiembrie, lăsând mult spațiu pentru dezvoltare. Se transplantează ușor. Creșterea este rapidă, așa că ține cont de dimensiunea viitoare a coroanei.
Tăierea
Calendarul indică tăierile în ianuarie, iulie și august. Dacă observi ramuri uscate sau care se ofilesc, îndepărtează lemnul mort și păstrează arborele sănătos.
Iarna
Artarul roșu este complet rezistent la ger și poate suporta până la aproximativ -44 °C, mult peste iernile obișnuite de la noi. Nu necesită protecție. Perioada de repaus cade în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Înmulțirea
Se înmulțește de obicei prin semințe, altoire sau butași. Semănatul se face în octombrie-noiembrie, iar pentru înmulțirea vegetativă calendarul indică mai, iunie și octombrie.
Boli și dăunători
Pot apărea afide, cicade, insecte xilofage, cochenile și omizi. Dintre boli se pot întâlni verticilioza, cloroza cu mangan și petele de gudron (tar spot).
Îngălbenirea frunzelor între nervuri indică lipsă de mangan pe sol alcalin: acidifiază solul sau aplică mangan chelat. Ramurile care se ofilesc pot semnala verticilioză: taie lemnul mort și menține arborele în stare bună.
Utilizare
Seva artarului roșu se folosește la scară mică pentru sirop de artar. Florile timpurii oferă polen și nectar albinelor, iar semințele și mugurii hrănesc păsări și mamifere.
Siguranță
Sigur pentru pisici și câini- Pisici
- Netoxică
- Câini
- Netoxică
- Cai
- Foarte toxică
Pentru pisici, câini și oameni, artarul roșu este considerat netoxic. Pentru cai este foarte toxic. Părțile toxice sunt frunzele ofilite și cele moarte, iar principiile active sunt acidul galic, taninurile și pirogalolul. La cai, frunzele ofilite sunt cele mai periculoase și pot provoca distrugerea globulelor roșii, cu anemie, urină închisă la culoare, slăbiciune, respirație dificilă, colici, laminită și deces. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi medicale sau veterinare; în caz de îndoială, consultă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia









































































