Paltin

Acer pseudoplatanus · Sapindaceae

Cunoscută și ca: paltin de munte

Paltinul, cunoscut și ca paltin de munte (Acer pseudoplatanus), este un arbore mare, foios, cu coroană largă și rotunjită. Este rezistent la ger și se adaptează la majoritatea solurilor de grădină, dar are nevoie de mult spațiu. Merită ales mai ales pentru parcuri și grădini întinse.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 8–22 °C, min. -31 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 18–35 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată paltinul

Paltinul face parte din familia Sapindaceae și crește natural în Europa centrală și de sud, din Franța până în Ucraina, Caucaz și nordul Turciei, iar spre sud până în munții Italiei și în nordul Peninsulei Iberice. Apare des în pădurile mixte de foioase din zonele de munte și de deal, pe soluri umede și bogate în baze.

Este un arbore cu trunchi gros și coroană largă, boltită. La maturitate ajunge la 18–35 m înălțime și 7,5–12 m lățime, cu o creștere moderată.

Frunzele sunt mari, opuse, palmate, cu cinci lobi dințați grosier, coriacee, verde închis pe față și mai pale pe dos, prinse pe pețioluri lungi, cu nuanță roșiatică. Florile galben-verzui atârnă în panicule lungi de 10–20 cm, apar în mai și iunie, odată cu frunzele sau după ele, și sunt bogate în nectar și polen. Fructele sunt samare înaripate, în perechi, cu aripile la un unghi aproximativ drept. Se coc toamna și se rotesc în vânt.

Cultivare și îngrijire

Lumină și amplasare

Paltinul crește la soare deplin sau la semiumbră. Exemplarele tinere suportă bine umbra.

Alege un loc cu mult spațiu deasupra și în lateral, pentru că arborele devine foarte înalt și cu coroană lată. Nu este o plantă pentru grădini mici, pentru balcon sau pentru ghiveci.

Udare

Preferă un sol uniform umed, dar bine drenat. Arborii bine înrădăcinați suportă o anumită secetă, însă în primii ani după plantare merită să menții umiditatea constantă.

Solul potrivit

Se adaptează la majoritatea solurilor de grădină bine drenate: lutoase, argiloase, nisipoase sau bogate în humus. Suportă și solurile urbane sau calcaroase. Intervalul de pH este de aproximativ 5,5–8.

Plantare

Perioadele potrivite pentru plantarea în teren sunt martie, octombrie și noiembrie. Alege de la început locul definitiv, cu drenaj bun și cu sol în care apa nu băltește.

Tăiere

Tăierile se fac în august și septembrie. Cele mai importante sunt cele sanitare: lemnul ramurilor afectat de cancer se taie.

Iarna

Paltinul este complet rezistent la ger, până la aproximativ -31 °C, deci iernile din Europa Centrală nu îi pun probleme. Nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe sau prin altoire. Înmulțirea se face în octombrie și noiembrie. Altoirea este o metodă pentru pepinieriști, nu pentru începători.

Probleme frecvente

Cea mai frecventă problemă este autosămânța abundentă. Apar covoare dese de puieți, iar cel mai simplu este să îi smulgi din timp. Specia se autosamănă atât de puternic încât în unele părți ale Americii de Nord, ale Australiei și ale Noii Zeelande este invazivă și înlocuiește vegetația nativă.

Petele negre pe frunze se datorează ciupercii care produce pata gudronoasă. Greblează și îndepărtează frunzele căzute. Crăpăturile adânci de pe ramuri sunt cancere produse de ciuperci, iar lemnul afectat se taie. Mai apare și boala scoarței cu funingine.

Utilizări

Seva de primăvară poate fi recoltată pentru sirop și băuturi. Florile oferă albinelor nectar și polen pentru miere, iar în zona de origine arborele găzduiește multe nevertebrate și ciuperci.