Nalba mare

Althaea officinalis · Malvaceae

Cunoscută și ca: nalbă mare, hibiscus de grădină

Nalba mare (Althaea officinalis) este o plantă perenă înaltă, cu flori roz-liliachii și frunze catifelate, cenușii, care se simte cel mai bine într-un loc însorit și umed. Este rezistentă la ger și ușor de crescut, iar în grădină se potrivește la marginea apelor sau în zone cu sol reținător de umezeală.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 12–25 °C, min. -25 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 1–1,8 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată nalba mare

Nalba mare, numită uneori și hibiscus de grădină, face parte din familia Malvaceae. Este o plantă erbacee perenă, care formează o tufă dreaptă, cu puține ramuri laterale, acoperită peste tot de peri moi. Ajunge la 100–180 cm înălțime și crește într-un ritm moderat.

Frunzele sunt alterne, larg triunghiulare până la ovale, cu 3–5 lobi mici și margini dințate. Sunt acoperite cu peri stelați moi, de culoare cenușie, ceea ce le dă aspectul catifelat. Florile apar în iulie, august și septembrie, în panicule la subsuoara frunzelor și în vârful tulpinii. Au cinci petale roz-liliachii deschis, un epicaliciu lobat și un tub de stamine violet. Fructul este plat și rotund, de circa 1 cm, și se desparte în aproximativ 20 de segmente reniforme.

Rădăcina este un pivot gros, lung, alb-gălbui, tare și fibros în interior. În natură, specia crește în Europa, vestul Asiei și nordul Africii, pe pajiști umede, mlaștini sărate, maluri de râuri și șanțuri, adesea lângă coastă sau pe soluri salmastre. Florile atrag albinele și alți polenizatori.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Se dezvoltă cel mai bine la soare deschis, dar suportă și umbră ușoară. Alege un loc cu suficient spațiu pe înălțime, pentru că tufa ajunge la 1–1,8 m. Se potrivește bine și la marginea unui iaz sau în alte zone umede din grădină.

Udarea

Solul trebuie să rămână uniform umed, fiindcă nalba mare crește în mod natural pe terenuri umede. Toleranța la secetă este scăzută, așa că udă mai des în iunie, iulie și august, când planta are cea mai mare nevoie de apă.

Solul

Preferă un sol lutos, fertil și bogat în humus, care păstrează umezeala. Suportă bine calcarul și o anumită salinitate, iar pH-ul potrivit este între 6,5 și 8,0.

Fertilizarea

Fertilizează o dată, în aprilie, când planta pornește în vegetație.

Plantarea și semănatul

Plantează în aprilie–mai, într-un loc însorit și umed, cu suficient spațiu pentru înălțimea plantei. Semințele se pot semăna direct în martie–aprilie. Pentru răsaduri, semănatul în casă se face în februarie–martie.

Tăierea

Taie tulpinile la nivelul solului la sfârșitul toamnei (noiembrie) sau la începutul primăverii (martie).

Iernarea

Planta este complet rezistentă la ger, până la aproximativ -25 °C. Partea aeriană se usucă în timpul iernii, iar primăvara tufa lăstărește din nou din rădăcină. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.

Înmulțirea

Nalba mare se înmulțește prin semințe, prin diviziunea tufei, prin butași de tulpină sau prin butași de rădăcină. Cele mai potrivite momente sunt martie, aprilie și octombrie.

Boli

Pot apărea rugina nalbei și făinarea. Verifică din când în când frunzele, mai ales în sezonul cald.

Recoltare și utilizări

Recoltarea se face în iunie, iulie, septembrie și octombrie. Frunzele tinere se pot găti, mugurii florali se pot pune la murat, iar rădăcinile fierte se pot confia în zahăr. Apa în care s-au fiert rădăcinile se poate bate până face spumă, ca albușul de ou.

Frunza, floarea și rădăcina sunt folosite în mod tradițional pentru calmarea mucoaselor iritate și a durerilor în gât.