Urzică

Urtica dioica · Urticaceae

Cunoscută și ca: urzica, urzica mare, urzică mare

Urzica (urzica mare, Urtica dioica) este o plantă perenă ierboasă, rezistentă la ger, ușor de cultivat și foarte viguroasă. Crește repede și se răspândește larg, așa că locul ei în grădină trebuie ales cu grijă.

Lumină: Soare până la semiumbră, Semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–25 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,9–2 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată urzica

Urzica este o plantă erectă, care formează tufe, cu tulpini pătrate. Ajunge la 90–200 cm înălțime și crește repede. Frunzele sunt verzi, opuse, ovate, zimțate grosier, lungi de 3–20 cm, cu baza în formă de inimă, vârful ascuțit și peri urzicători.

Florile sunt mici, verzui sau brune, grupate în ciorchini pendenți la subsuoara frunzelor, din primăvara târzie până în vară. Planta este dioică, adică există exemplare separate cu flori de un sex sau de celălalt. Fructele sunt achene mici, ovale, produse în număr mare. Rizomii sunt galbeni și târâtori și formează colonii.

În natură o găsești pe soluri umede și bogate în nutrienți, de-a lungul pâraielor și șanțurilor, în pajiști, în poieni și pe terenuri perturbate. Este originară din Europa, Asia temperată și nord-vestul Africii, dar azi se întâlnește pe tot globul.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Urzica crește de la soare plin până la umbră ușoară, pătrunsă de lumină. Se simte bine în colțurile umede ale grădinii, lângă un iaz sau un șanț. Fiindcă se întinde mult, alege un loc în care poate fi ținută sub control.

Udare

Urzica preferă un sol adânc, umed și bogat și suportă greu seceta. Menține pământul constant umed, iar în lunile iunie, iulie și august udă-o mai des.

Solul potrivit

Cel mai bine se dezvoltă pe sol bogat în humus și în azot, care reține umezeala. Acceptă și lutul, solul argilos sau cel nisipos, atât timp cât rămâne destul de umed. Prezența ei spontană arată de obicei un teren fertil.

Fertilizare

Nu are nevoie de îngrășământ. Apare de regulă pe soluri deja bogate în nutrienți.

Tăiere

Tăierile se fac în martie și în iulie. Pentru a opri răspândirea prin semințe, îndepărtează inflorescențele înainte să facă semințe.

Plantare și semănat

Plantează urzica într-o zonă delimitată sau cu o barieră pentru rădăcini, fiindcă se întinde viguros. Poartă mănuși. Răsadurile se pot planta în aprilie, mai sau septembrie.

Sămânța se poate semăna direct în martie, aprilie sau septembrie, iar pentru semănatul în interior perioada potrivită este februarie–martie.

Iarna

Urzica rezistă la ger, până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu o afectează. Iarna partea de deasupra solului se usucă, planta rămâne în repaus (ianuarie, februarie, noiembrie, decembrie) și renaște primăvara din rizomi.

Înmulțire

Se înmulțește din semințe, prin diviziunea tufei, din bucăți de rizom sau din butași de tulpină. Perioadele potrivite sunt martie, aprilie și septembrie.

Probleme frecvente

Principala problemă este răspândirea necontrolată, din cauza rizomilor târâtori și a semințelor căzute. Cultivă planta cu o barieră pentru rădăcini sau taie florile înainte de formarea semințelor. În unele zone este considerată buruiană dăunătoare.

Planta este totuși utilă pentru fauna grădinii: este plantă gazdă pentru omizile unor fluturi, precum Vanessa atalanta (amiralul roșu), Aglais urticae și fluturele păun, și este prietenoasă cu polenizatorii.

Recoltare și folosire

Frunzele tinere și lăstarii se recoltează din martie până în iunie. Se fierb sau se infuzează în ceai ori în supă, iar prin tratament termic își pierd efectul urzicător. Urzica este folosită în mod tradițional în medicina populară, ca ceai și ca plantă textilă, pentru fibră.