Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Cimișir gard viu

Buxus sempervirens · Buxaceae

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Cimișirul (Buxus sempervirens) este un arbust veșnic verde, des și rotunjit, potrivit pentru garduri vii joase, borduri și forme tunse. Crește încet, se adaptează la multe tipuri de sol și rezistă bine la îngheț, dar are nevoie de drenaj bun și de atenție la dăunători și la boli.

Lumină
Soare până la semiumbră, Semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–25 °C, min. -20 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
1–9 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată cimișirul

Cimișirul, numit și buxus, este un arbust sau un copac mic, cu mai multe tulpini și port dens, rotunjit. Crește încet. În natură ajunge de obicei între 1 și 9 m înălțime și între 1 și 4,5 m lățime, însă tuns se menține mult mai mic.

Frunzele sunt mici, opuse, ovale și lucioase, lungi de 1,5-3 cm, verde închis pe fața de sus și verde-gălbui pe dos, cu parfum slab. Iarna pot căpăta o nuanță portocaliu-verzuie. Primăvara, în martie și aprilie, apar flori verzui-gălbui, mărunte, fără petale, dar puternic parfumate, polenizate de insecte. Fructul este o capsulă mică cu trei lobi, de circa 8 mm, care devine brună și se deschide, eliberând semințe negre, lucioase.

Specia este originară din vestul și sudul Europei, nord-vestul Africii și sud-vestul Asiei. Crește natural pe soluri calcaroase, în pădurile de fag și în tufărișurile uscate de munte.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Cimișirul suportă atât soarele, cât și semiumbra. Ferește-l de vântul rece și uscat din timpul iernii și de soarele puternic de iarnă, care îi bronzează frunzele.

Datorită portului dens și faptului că suportă bine tunsul, este o alegere bună pentru garduri vii, borduri și topiare, dar crește bine și în ghivece mari sau în jardiniere pe balcon.

Udarea

Exemplarele tinere se udă regulat, iar pământul din jurul lor se mulcește bine. Rădăcinile sunt superficiale, dese și nu suportă uscăciunea, deci mulciul le ajută. Plantele bine înrădăcinate rezistă destul de bine la secetă, dar în iunie, iulie și august au nevoie de mai multă apă.

Solul și rempotarea

Se adaptează la multe tipuri de sol: lutos, argilos, nisipos sau bogat în humus. Contează un sol umed, dar bine drenat, care nu reține apa. Preferă solul neutru spre calcaros, cu pH între 6,5 și 8.

Plantele din ghiveci se rempotează în aprilie.

Plantarea

Cele mai potrivite perioade sunt aprilie-mai și septembrie-octombrie. Nu planta prea adânc. Mulcește cu câțiva centimetri de material, ca să menții rădăcinile superficiale răcoroase și umede.

Fertilizarea

În aprilie-mai se aplică moderat un îngrășământ echilibrat cu eliberare lentă, apoi se mulcește cu compost.

Tăierea

Cimișirul se tunde sau se rărește după creșterea de primăvară, în mai-iunie, iar o a doua tăiere se poate face în august. Nu tăia prea devreme primăvara și nici prea târziu vara.

Iernarea

Este rezistent la ger și suportă temperaturi de până la aproximativ -20 °C. Zăpada grea se scutură de pe ramuri, iar în locurile expuse plantele se protejează de vântul rece. Perioada de repaus este noiembrie-februarie.

Înmulțirea

Se înmulțește prin butași de tulpină, prin marcotaj sau din semințe. Perioada indicată pentru înmulțire este iulie-septembrie.

Probleme frecvente

Dăunători posibili: molia cimișirului, psila cimișirului și acarienii. Dacă frunzele sunt devorate și pe lăstari apar fire ca de pânză, cauza o reprezintă omizile moliei cimișirului. Se pot culege manual sau se poate pulveriza cu Bacillus thuringiensis.

Frunzele bronzate sau portocalii provin de la soarele de iarnă, de la vânt sau de la sare; ajută adăpostul și mulciul.

Petele brune, uscate, sunt semnul arsurii cimișirului, o boală produsă de o ciupercă. Se îndepărtează părțile infectate și se îmbunătățește circulația aerului. O altă ciupercă implicată este Volutella.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini
Pisici
Toxică
Câini
Toxică
Cai
Toxică

Cimișirul este toxic pentru pisici, câini și cai și ușor toxic pentru oameni. Sunt toxice frunzele și tulpinile, care conțin alcaloizi steroidici (de exemplu ciclobuxina). La câini și pisici apar vărsături și diaree. La cai pot apărea colici, diaree, insuficiență respiratorie și convulsii. Planta poate provoca și dermatită de contact. Frunzele au fost folosite în mod tradițional împotriva febrei și ca înlocuitor al chininei, dar astăzi sunt rar folosite din cauza efectelor adverse. Acestea sunt doar informații cu caracter informativ, nu sfat medical sau veterinar; dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se plantează cimișirul?Cel mai bine în aprilie-mai sau în septembrie-octombrie. Nu îl planta prea adânc și mulcește cu câțiva centimetri de material.
Când se tunde gardul viu de cimișir?După creșterea de primăvară, în mai-iunie, și eventual în august. Nu tăia prea devreme primăvara sau prea târziu vara.
Rezistă cimișirul la ger?Da, este rezistent la îngheț, până la aproximativ -20 °C. În locurile expuse îl protejezi de vântul rece și scuturi zăpada grea de pe ramuri.
De ce se îngălbenește sau se brunifică cimișirul?Frunzele bronzate sau portocalii provin adesea de la soarele de iarnă, de la vânt sau de la sare. Petele brune care se extind pot indica arsura cimișirului, o boală produsă de o ciupercă.
Este cimișirul toxic pentru câini și pisici?Da, frunzele și tulpinile sunt toxice și pot provoca vărsături și diaree. Informația nu înlocuiește sfatul unui medic veterinar.
Cum se înmulțește cimișirul?Prin butași de tulpină, marcotaj sau semințe. Perioada indicată este iulie-septembrie.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii