Pyracantha
Rosaceae
Cunoscută și ca: piracantha, mărăcine de foc, cununa lui Hristos
Pyracantha, cunoscută și ca piracantha, mărăcine de foc sau cununa lui Hristos, este un arbust des, spinos și veșnic verde, potrivit pentru garduri vii. Primăvara înflorește alb, iar toamna are ciorchini de fructe colorate, care rămân adesea pe ramuri și iarna. Se descurcă ușor în grădinile din clima noastră, cu ierni geroase.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 2–5 m
Specii și soiuri
- Soare plină
- Moderate
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată pyracantha
Pyracantha este un gen de arbuști sau arbori mici, deși și spinoși, cu tulpini drepte sau răsfirate. Este un arbust peren, cu frunziș veșnic verde. Frunzele sunt simple, alterne, cu pețiol, iar marginea poate fi întreagă, serată sau crenată; forma lor variază mult chiar pe aceeași plantă.
În mai–iunie apar ciorchini de flori mici, albe, cu cinci petale și multe stamine. Toamna târziu se coc fructe (mere mici) roșii, portocalii sau galbene, în ciorchini compacți, care adesea rămân pe plantă peste iarnă. Genul provine din sud-estul Europei, din Caucaz și Iran până în Himalaya, China și Taiwan. Este adesea condusă pe un zid sau un gard.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Fructifică cel mai bine la soare plin, dar suportă și semiumbra. Este o plantă de exterior, potrivită pentru gard viu, nu pentru balcon sau ghiveci. Din cauza spinilor, alege un loc ferit de trecerea frecventă a oamenilor.
Oferă păsărilor adăpost pentru cuibărit și odihnă, iar florile sunt vizitate de albine.
Udare și umiditate
Pyracantha are nevoie de apă moderată și de umiditate moderată a aerului. În iunie, iulie și august, când e cald, udă mai des. Solul trebuie să fie umed, dar bine drenat.
Solul
Crește în majoritatea solurilor de grădină: obișnuite, lutoase, argiloase sau nisipoase, cu condiția ca apa să se scurgă bine.
Fertilizare
Fertilizează în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăierea
Tunde arbustul după înflorire, în iulie–august, și fă o tăiere ușoară la sfârșitul iernii, în februarie–martie. Poartă mănuși groase, pentru că spinii rănesc ușor.
Plantarea
Exemplarele crescute în container se plantează toamna (octombrie–noiembrie) sau primăvara (martie–aprilie). Dacă vrei să o conduci pe un zid, pune-i un suport.
Iarna
Pyracantha rezistă la îngheț și poate rămâne afară. Limita de rezistență este de aproximativ -20 °C, adică aproape de minimele obișnuite ale iernii la noi, așa că în ierni foarte aspre merită să fii atent. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin butași de tulpină, în iunie–august, sau prin semințe, semănate în octombrie. Fructele sunt răspândite de păsări, iar în unele regiuni din afara Europei, de exemplu în părți din SUA și Australia, câteva specii au devenit invazive.
Boli și probleme
Printre bolile care pot apărea se numără focul bacterian, rapănul și făinarea. Un amplasament însorit, cu sol bine drenat, este un bun început pentru o plantă sănătoasă.
Fructele și utilizarea
Pulpa fructelor este comestibilă, dar fadă; se poate folosi la jeleu. Evită semințele.
În grădină, pyracantha este potrivită ca gard viu des și ca arbust condus pe zid, iar fructele hrănesc păsările pe tot parcursul iernii.









































































