Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Calin

Viburnum opulus · Viburnaceae

Cunoscută și ca: călin de grădină

Călinul (Viburnum opulus), numit uneori și călin de grădină, este un arbust des, cu frunziș bogat, flori albe în mai–iunie și fructe roșii care rămân pe ramuri până în iarnă. Se potrivește ca exemplar solitar sau ca gard viu, iar în climatul nostru rezistă iernii fără protecție.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–24 °C, min. -39 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
3–5 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată călinul

Este un arbust cu mai multe tulpini, des și rotunjit, cu ramuri arcuite până la întinse. De obicei ajunge la 3–5 m înălțime și la aproximativ 1,8–4 m lățime, deci are nevoie de loc. Face parte din familia Viburnaceae și crește natural în Europa, nordul Africii și Asia centrală.

Frunzele sunt opuse, cu trei lobi, asemănătoare cu cele de arțar, cu margini grosier zimțate, suprafață încrețită și nervuri adâncite. Vara sunt verde închis, lucioase, iar toamna se colorează în roșu, violet și galben.

Florile sunt albe și se adună în inflorescențe plate, de obicei de 4–11 cm în diametru. Cercul exterior are flori mari, sterile, vizibile, iar în centru sunt florile mici, fertile. Înfloresc în mai–iunie. Fructele sunt drupe sferice, de un roșu aprins, de 7–10 mm, cu o singură sămânță. Rămân pe arbust până iarna și se zbârcesc după îngheț.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Cel mai bine crește la soare sau la umbră ușoară. La soare formează mai multe flori și mai multe fructe, așa că merită să-i alegi un loc luminos. Pentru că devine mare și se lățește, lasă-i spațiu în jur.

Udarea

Călinului îi priește un sol constant umed. Rezistența la secetă este medie, de aceea îl uzi în perioadele secetoase. Cea mai mare nevoie de apă o are în iunie, iulie și august, când merită să verifici mai des umiditatea solului.

Solul

Preferă un sol reavăn, bine drenat și bogat în humus. Se adaptează totuși la multe tipuri de sol, de la lutos la argilos, și la un pH între aproximativ 6 și 8.

Fertilizarea

Fertilizează-l primăvara devreme, în martie–aprilie, când pornește în vegetație.

Tăierea

Taie după înflorire, adică în iunie–iulie. Pentru reîntinerire, scoate de la bază cele mai vechi tulpini. Astfel arbustul rămâne aerisit și își formează lăstari noi.

Suportă bine tunderea, de aceea se folosește și ca gard viu.

Plantarea

Plantează-l toamna (octombrie–noiembrie) sau primăvara (martie–aprilie), într-un sol umed și cu suficient spațiu ca să se dezvolte. Pentru gard viu, ține cont de lățimea pe care o poate atinge.

Iarna

Este complet rezistent la ger. Poate suporta aproximativ -39 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu îi creează probleme. Nu are nevoie de protecție. În lunile de repaus (ianuarie, februarie, noiembrie, decembrie) nu necesită intervenții.

Înmulțirea

Se înmulțește prin butași, prin marcotaj sau din semințe. Butășirea se face în iunie–iulie, iar semănatul în octombrie.

Probleme frecvente

Printre dăunători se întâlnesc afidele, gândacul frunzelor de viburnum și insecta care atacă baza tulpinilor. Printre boli apar pătarea bacteriană a frunzelor, uscarea tulpinilor și făinarea.

Lăstari încârligați și lipicioși: sunt afide. Le poți spăla cu un jet de apă sau le poți trata cu o soluție de săpun.

Uscarea tulpinilor: poate veni de la insectă sau de la o boală a tulpinii. Taie tulpinile afectate.

Pulbere albă pe frunze: este făinare. Aerisește tufa și încearcă să nu uzi frunzele.

Fructe și utilizări

Fructele se culeg în septembrie–noiembrie. Sunt foarte amare și au un miros neplăcut când sunt strivite, dar se pot fierbe în cantități mici pentru dulceață.

Scoarța, cunoscută ca „cramp bark”, a fost folosită în mod tradițional pentru crampe, însă nu există dovezi științifice care să susțină acest lucru.

Florile atrag albine și fluturi, iar păsările mănâncă fructele și răspândesc semințele, deși de multe ori le ignoră până târziu.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se plantează călinul?Se plantează toamna, în octombrie–noiembrie, sau primăvara, în martie–aprilie, într-un sol umed și cu spațiu ca să se dezvolte.
Când se taie călinul?După înflorire, în iunie–iulie. Pentru reîntinerire se scot de la bază cele mai vechi tulpini.
Rezistă călinul la ger?Da, este complet rezistent la ger și nu are nevoie de protecție iarna. Poate suporta aproximativ -39 °C.
Are nevoie călinul de soare?Crește la soare sau la umbră ușoară. La soare formează mai multe flori și fructe.
Cum se înmulțește călinul?Prin butași, marcotaj sau semințe. Butășirea se face în iunie–iulie, iar semănatul în octombrie.
Se pot folosi fructele de călin?Sunt foarte amare și, în cantități mici, se pot fierbe pentru dulceață. Au însă un miros neplăcut când sunt strivite.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii