Cosmos

Asteraceae

Cunoscută și ca: cosmos plantă, floarea cosmos

Cosmosul, numit și floarea cosmos, este o plantă ușor de crescut, cu flori asemănătoare unor margarete, roz, albe, violet, roșii, portocalii sau galbene. Crește repede, suportă bine seceta și înflorește îndelung, din iunie până în octombrie. În clima noastră, cu ierni geroase, nu rezistă afară peste iarnă și se cultivă ca plantă anuală.

Lumină: Soare plină
Udare: Scăzute
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 15–27 °C, min. 0 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,3–1,8 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireÎnflorireRecoltareProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată cosmosul

Cosmos este un gen din familia Asteraceae, originar din tufărișuri și pajiști din America, din Colorado și Missouri până în nordul Argentinei, cu cea mai mare diversitate în Mexic. Include specii anuale și perene, cu tulpini subțiri și port erect, în tufe.

Frunzele sunt opuse, de la simple până fin penate sau dublu penate, cu segmente filiforme, verzi. Înălțimea variază de la aproximativ 30 cm până la 180 cm, în funcție de soi. Florile sunt în formă de farfurioară, cu 7–20 de petale late în jurul unui disc central, iar după ofilire apar semințe uscate (achene) în capitulul florii.

Planta atrage albinele și fluturii și este potrivită ca floare tăiată, la ghiveci și pe balcon.

Cultivare și îngrijire

Lumină și locul potrivit

Cosmosul are nevoie de soare plin, cel puțin 6 ore pe zi. Se simte bine în orice loc însorit din grădină, în straturi sau în ghivece mari pe balcon. Nu suportă înghețul, așa că protejează plantele tinere în mai și pe cele rămase pe strat în octombrie, dacă se anunță brumă.

Udare

Cosmosul tolerează foarte bine seceta și are nevoie de puțină apă. Nu-l uda în exces, pentru că surplusul de apă reduce înflorirea. Umiditatea din aer trebuie să fie scăzută, iar apa se toarnă la rădăcină, nu pe frunze.

Solul

Se mulțumește cu pământ obișnuit de grădină, bine drenat: merge în sol lutos, nisipos sau argilos, cu pH între 6,0 și 8,0. Evită solul bogat, deoarece acesta dă mai multe frunze și mai puține flori.

Fertilizare

Îngrășământ puțin sau deloc. Fertilizarea excesivă scade numărul de flori.

Semănat și plantare

Poți semăna direct în grădină în mai, după ultimul îngheț. Alternativ, începe semințele în casă în martie sau aprilie și plantează răsadurile afară în mai–iunie. Lasă între plante 30–45 cm.

Tăiere și îndepărtarea florilor trecute

Îndepărtează regulat florile ofilite, pentru ca planta să înflorească în continuare. Tăierea se face în iulie–august. Spre sfârșitul sezonului lasă câteva capitule pe plantă, ca să se semene singure.

Înmulțire

Cosmosul se înmulțește prin semințe, iar speciile perene și prin diviziune. Perioada de înmulțire este martie–mai.

Iarna

Planta se usucă la sfârșitul sezonului și are perioadă de repaus în noiembrie–februarie. Fiind sensibil la îngheț, într-o iarnă cu minime în jur de -20 °C nu rezistă afară, așa că se resemănă în fiecare primăvară.

Probleme frecvente

Dacă planta face multe frunze și puține flori, cauza este de obicei solul prea bogat sau prea mult îngrășământ. Oprește fertilizarea și păstrează solul sărac.

Pulberea albă pe frunze indică făinare. Îmbunătățește circulația aerului și evită udarea frunzelor. Dintre dăunători apar afidele, iar printre boli mucegaiul cenușiu și cancerul tulpinii.

Recoltare și utilizare

Cosmosul este bun pentru buchete, iar florile se pot tăia în iulie–septembrie. În Asia de Sud-Est, frunzele speciilor Cosmos caudatus și C. sulphureus se consumă crude în salate (ulam, lalab).