Silybum marianum

Asteraceae

Cunoscută și ca: armurariu, armurar, ciulinele Sfintei Maria

Silybum marianum, cunoscut și ca armurariu, armurar sau ciulinul Sfintei Maria, este un ciulin înalt, cu frunze late, lucioase, brăzdate de nervuri albe ca laptele. Se cultivă ușor în locuri calde și însorite, cu foarte puține intervenții. În clima noastră, cu ierni geroase, se cultivă ca plantă anuală.

Lumină: Soare plină
Udare: Scăzute
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 12–28 °C, min. -10 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 0,3–2 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănareÎnmulțireÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată armurariul

Armurariul formează întâi o rozetă bazală, apoi o tulpină dreaptă, brăzdată, cu port conic. Planta ajunge de obicei la 30–200 cm înălțime și se întinde pe 40–160 cm, în funcție de condiții.

Frunzele sunt mari, de un verde lucios, alungite până la lanceolate, cu lobi pinați, margini spinoase și nervuri albe. Au între 15 și 60 cm lungime. Vara apar capitulele de ciulin, cu diametrul de 4–12 cm, cu bractei spinoase și flori roșu-purpurii. Fructele sunt achene negre cu un papus lung și alb, care le ajută să zboare cu vântul. Rădăcina este un pivot gros.

Specia este originară din bazinul mediteranean și din mare parte din Europa, până în Asia Centrală și India. Crește natural pe terenuri calde, însorite și frecvent răscolite, pe pajiști ruderale, maidane, lângă ziduri și pe pășuni.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Are nevoie de soare plin, într-un loc cald și deschis. Este o plantă ușor de cultivat, potrivită pentru un colț de grădină cu spațiu, unde poate atinge dimensiunea maximă. Florile sunt apreciate de polenizatori.

Udarea

Armurariul rezistă bine la secetă și are cerințe mici de apă. Se udă doar în perioadele lungi fără ploaie.

Solul

Se adaptează la soluri lutoase, nisipoase sau alcaline, cu pH între 5,5 și 7,6. Un loc însorit, cu sol ușor, este suficient.

Fertilizarea

De regulă nu este necesară. O fertilizare de bază moderată înainte de semănat poate crește producția de semințe.

Semănat și plantare

Semințele se pun la 1–1,5 cm adâncime. Calendarul pentru piața noastră indică semănatul în martie, aprilie și septembrie.

Plantele se lasă la aproximativ 25 cm distanță pe rând, iar rândurile la 40–75 cm unul de altul.

Iarna

Armurariul nu este rezistent la iernile de la noi: suportă cel mult aproximativ -10 °C, în timp ce minimele obișnuite ajung la -20 °C. De aceea se cultivă ca anuală. Perioada de repaus cade în noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie. La semănatul din septembrie, rozetele tinere pot fi afectate de ger, așa că semănatul din martie–aprilie evită acest risc.

Înmulțirea

Se înmulțește prin semințe, în martie și aprilie.

Recoltare și utilizare

Înflorirea durează din iunie până în august, iar recolta se face în iulie și august. Planta este comestibilă. Extractul din semințe, bogat în silimarină, este folosit în mod tradițional pentru sprijinul ficatului.

De știut înainte să-l semeni

În alte regiuni, precum America de Nord, Australia și Noua Zeelandă, armurariul este o buruiană invazivă. Semințele cu papus se împrăștie ușor cu vântul, deci merită ales cu grijă locul de cultură.