Scumpie
Cotinus coggygria · Anacardiaceae
Cunoscută și ca: scumpia, cotinus
Scumpia (Cotinus coggygria), numită și cotinus, este un arbust foios, apreciat pentru paniculele pufoase care seamănă cu fumul la mijlocul verii. Este ușor de crescut, rezistă la ger și la secetă și se simte bine în locuri însorite, chiar pe sol sărac.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -29 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–7 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată scumpia
Scumpia este un arbust peren, foios, cu mai multe tulpini și port deschis, răspândit și neregulat. Rar poate crește ca un arbore mic. De obicei ajunge la aproximativ 3–7 m înălțime. Este originară din sudul și centrul Europei și se întinde spre est, prin Caucaz și Iran, până în Himalaya și nordul Chinei.
Frunzele sunt simple, alterne, rotunjite până la obovate, lungi de 3–8 cm, cu margine întreagă și cu aspect ceros, albastru-verzui. Soiurile cu frunze purpurii sunt frecvente. Toamna frunzișul capătă nuanțe de galben, portocaliu, roșu și purpuriu.
Florile sunt mici, galben-pal, adunate în panicule mari de 15–30 cm. Cele mai multe nu se dezvoltă, iar pedicelii se alungesc în smocuri pufoase, roz până la purpurii, care seamănă cu fumul. Înflorirea are loc în iunie, iulie și august. Fructele sunt drupe mici, în formă de rinichi, de 2–3 mm, puțin vizibile printre smocuri. Florile nu au parfum.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Scumpia preferă soarele deplin, dar suportă și semiumbra luminoasă. La umbră, soiurile cu frunze purpurii pot deveni verzi, deci alege un loc cât mai însorit dacă te interesează culoarea frunzișului.
Fiind un arbust înalt și răspândit, are nevoie de spațiu. Poate fi folosită izolat, în gard viu, în grădini pentru fluturi și polenizatori sau pentru flori tăiate.
Udarea
Cerințele de apă sunt reduse. Plantele tinere se udă, dar exemplarele bine instalate tolerează foarte bine seceta. Evită solul permanent umed, deoarece favorizează boli precum verticilioza.
Solul
Scumpia crește în aproape orice sol bine drenat. Se descurcă pe sol sărac, uscat sau calcaros, în lut sau pietriș, și tolerează un interval larg de pH, de aproximativ 6–8. Important este drenajul liber.
Plantare
Perioadele potrivite pentru plantare sunt aprilie–mai și septembrie–octombrie. Alege un loc în plin soare, cu sol bine drenat.
Sistemul radicular este fibros, iar arbustul se transplantează ușor.
Tăiere
Tăierea se face la sfârșitul iernii, în februarie sau martie. O rărire ușoară păstrează înflorirea. Dacă tai drastic, la 15–20 cm de la sol, arbustul se reîntinerește și formează frunziș mai bogat, dar în acel an nu va mai înflori.
Seva rezinoasă poate irita pielea persoanelor sensibile, așa că poartă mănuși și haine cu mâneci lungi când tai.
Iernarea
Scumpia este rezistentă la ger și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.
Înmulțire
Scumpia se înmulțește prin butași, prin semințe sau prin marcotaj. Butășirea se face în iunie–iulie.
Probleme frecvente
Frunze purpurii care se înverzesc: cauza este prea multă umbră. Mută arbustul sau plantează-l într-un loc însorit.
Ofilirea bruscă a ramurilor: poate fi verticilioză. Îndepărtează tulpinile afectate și evită solul ud.
Alte boli posibile sunt rugina și pătarea frunzelor.
Iritație a pielii după tăiere: seva rezinoasă irită persoanele sensibile. Poartă mănuși și haine cu mâneci lungi.
Utilizare
Planta nu este comestibilă. Paniculele pufoase se pot folosi ca flori tăiate. Lemnul a fost folosit în trecut ca sursă de colorant galben, cunoscut ca „young fustic”.
































































