Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol
Oțetar roșu cu frunze în culori de toamnă și ciorchini de fructe roșiiFoto: The original uploader was Muggwort17 at English Wikipedia ., Public domain, Wikimedia Commons
Oțetar roșu – 2Foto: Sciencia58, CC0, Wikimedia Commons
Oțetar roșu – 3Foto: Sciencia58, CC0, Wikimedia Commons
Oțetar roșu – 4Foto: Dguendel, CC BY 3.0, Wikimedia Commons
Oțetar roșu – 5Foto: Leanne Pearson, CC0 1.0, iNaturalist
Oțetar roșu – 6Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons
ArbuștiArbori ornamentali

Oțetar roșu

Rhus typhina · Anacardiaceae

Cunoscută și ca: oțetar

Oțetarul roșu (Rhus typhina) este un arbust cu frunziș frumos, care toamna se colorează în roșu, portocaliu și galben. Crește repede, rezistă bine la secetă și la ger, dar drajonează puternic, așa că are nevoie de loc și de puțină disciplină din partea ta.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Scăzute
Umiditate
Scăzută
Temperatură
10–28 °C, min. -36 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
3–7 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată oțetarul roșu

Este un arbust foios, peren, uneori cu port de arbore mic, cu formă deschisă și răsfirată. Formează desișuri prin drajoni, iar lăstarii tineri sunt acoperiți cu peri catifelați, de culoare ruginie.

Frunzele sunt alterne, compuse penat, lungi de 25–60 cm, cu 9–31 de foliole lanceolate, dințate pe margine. Vara sunt verzi, iar toamna se aprind în roșu, portocaliu și galben.

Florile mici, verzui-albe până la gălbui, sunt grupate în panicule dense, terminale, de până la 20 cm. Plantele sunt dioice, cu exemplare mascule și femele separate, iar înflorirea ține din mai până în iulie. Pe exemplarele femele se formează ciorchini erecți, păroși, de fructe mici, care se coc roșu aprins și rămân roșu închis peste iarnă. Specia este originară din estul Americii de Nord, din Quebec și Ontario până în Minnesota și, la sud, până în Georgia, Indiana și Iowa. De obicei crește la marginea pădurilor, pe marginea drumurilor și a rambleelor de cale ferată, adesea pe soluri uscate și sărace.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Cea mai bună creștere și cea mai frumoasă culoare de toamnă le obții la soare plin. Tolerează și semiumbra, dar culoarea poate fi mai slabă. Alege un loc spațios, unde arbustul se poate extinde: de obicei lățimea ajunge la 4–7 m.

Udare

Odată înrădăcinat, oțetarul roșu are nevoie de puțină apă suplimentară, pentru că suportă foarte bine seceta. Udă mai des doar exemplarele proaspăt plantate, până se prind.

Solul potrivit

Crește pe soluri nisipoase, pietroase sau lutoase, chiar uscate, sărace și stâncoase. Important este ca solul să fie bine drenat: evită terenurile în care apa stagnează.

Fertilizare

Nu are nevoie de fertilizare.

Tăierea

Tăierea se face în februarie–martie. Dacă arbustul a devenit alungit și golaș, taie-l la nivelul solului o dată la câțiva ani, ca să se regenereze. Scoate periodic drajonii, ca să limitezi răspândirea.

Plantare

Poți planta în martie–aprilie sau în octombrie–noiembrie. Lasă destul loc pentru drajonare sau limitează rădăcinile cu bariere. Nu este potrivit pentru grădini mici.

Din rădăcinile care se întind se formează colonii clonale. Specia se răspândește prin drajoni și semințe, iar în unele regiuni a devenit invazivă, deci merită să o ții sub control.

Iarna

Este complet rezistent la ger și supraviețuiește până la aproximativ -36 °C, mult sub minimele obișnuite ale iernii de la noi, de circa -20 °C. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie și nu necesită protecție.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe, butași de rădăcină sau prin diviziune. Semănatul se face în octombrie–noiembrie, iar butașii de rădăcină și diviziunea în februarie–martie.

Probleme frecvente

Dacă apar mulți lăstari noi departe de planta-mamă, cauza este drajonarea viguroasă. Scoate-i cu sapa sau cosește-i și montează o barieră pentru rădăcini.

Galele roșii de pe fața inferioară a frunzelor sunt produse de afida galelor de oțetar. Sunt inofensive și nu necesită tratament.

Recoltare și folosire

Fructele se recoltează din august până în octombrie. Se macerează în apă rece pentru o băutură asemănătoare limonadei și se folosesc la jeleu. Lăstarii tineri, decojiți, se pot mânca cruzi. Planta, bogată în tanin, se folosește la vopsit.

Păsările mănâncă fructele iarna, unele mamifere rod frunzișul, iar florile atrag fluturi și polenizatori.

Întrebări frecvente

Cât de repede crește oțetarul roșu?Crește repede și formează desișuri prin drajoni. Lățimea ajunge de obicei la 4–7 m, deci are nevoie de mult loc.
Cum opresc drajonii oțetarului?Scoate-i cu sapa sau cosește-i regulat și folosește bariere pentru rădăcini la plantare. Poți tăia plantele alungite la nivelul solului la câțiva ani.
Când se taie oțetarul roșu?În februarie–martie. Exemplarele alungite se pot tăia la nivelul solului o dată la câțiva ani.
Rezistă oțetarul roșu la ger?Da, este complet rezistent și suportă aproximativ -36 °C, cu mult sub gerurile obișnuite de -20 °C.
Ce sunt galele roșii de pe frunze?Sunt produse de afida galelor de oțetar. Sunt inofensive și nu trebuie tratate.
Pot folosi fructele oțetarului?Fructele se macerează în apă rece pentru o băutură asemănătoare limonadei și se folosesc la jeleu. Se recoltează din august până în octombrie.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii