Șofran
Crocus sativus · Iridaceae
Șofranul (Crocus sativus, numit și brândușă de toamnă) este o plantă cu bulbotuberi, cultivată pentru florile violete din toamnă și pentru stigmatele roșu-portocalii din care se obține condimentul șofran. Aici, unde iernile sunt geroase, se cultivă cel mai sigur în ghivece, pe balcon sau în interior.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -15 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 10–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată șofranul
Șofranul este o plantă perenă care crește din bulbotuberi și ajunge la 10-30 cm înălțime, cu creștere moderată. Frunzele, în număr de 5-11, sunt înguste, verzi, drepte, asemănătoare ierbii, și pot atinge 40 cm. Apar în jurul înfloririi și se usucă spre sfârșitul primăverii.
Florile sunt solitare, în formă de cupă, de la violet până la lavandă, cu șase petale și trei stigmate lungi roșu-portocalii. Înfloresc cam două săptămâni, în octombrie și noiembrie. Planta este sterilă și nu face fructe. Bulbotuberii se înmulțesc în fiecare an și rezistă de obicei 3-5 ani.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Șofranul are nevoie de soare direct, mai ales primăvara, când frunzele formează bulbotuberul pentru anul următor. Lipsa luminii și bulbotuberii prea mici sunt cele două cauze principale pentru care planta nu înflorește.
Fiind o plantă potrivită pentru ghiveci și pentru alpinarii, se simte bine într-un container pe un balcon însorit.
Udarea
Necesarul de apă este redus. Udă ușor toamna, când începe creșterea, cu mai multă atenție în septembrie și octombrie. Vara, în perioada de repaus (iunie-august), ține substratul uscat. Solul umed provoacă putrezirea bulbotuberilor.
Substrat și rempotare
Alege un substrat bine drenat, lutos sau nisipos, cu un conținut moderat de materie organică. Drenajul bun contează mai mult decât orice altceva.
La fiecare 3-4 ani, după ce frunzele s-au uscat, scoate bulbotuberii și împarte-i. Momentul potrivit pentru rempotare este iunie-iulie.
Fertilizare
Fertilizează în martie și aprilie, în perioada în care frunzele refac bulbotuberul.
Tăiere
Nu tăia frunzele cât sunt verzi. Lasă-le până se îngălbenesc natural.
Plantare
Bulbotuberii se plantează la sfârșitul verii, în august și septembrie, la aproximativ 10 cm adâncime și la 10 cm distanță unul de altul. Pentru înflorire, alege bulbotuberi mari și un loc însorit.
Iarna
În pământ, șofranul rezistă până la aproximativ -15 °C, iar iernile de aici pot coborî la -20 °C. De aceea nu îl lăsa afară neprotejat în grădină: cultivă-l în ghivece, pe balcon sau în interior.
Înmulțire
Șofranul se înmulțește prin diviziune. Bulbotuberii noi se separă în iunie-iulie, după ce frunzele s-au uscat, în același timp cu rempotarea.
Probleme frecvente
Bulbotuberi putreziți: cauza este solul umed sau prost drenat. Plantează în straturi înălțate, cu pietriș amestecat în substrat.
Bulbotuberi roși: de vină sunt rozătoarele (șoareci, veverițe). Plantează-i în coșuri din plasă de sârmă.
Fără flori: bulbotuberii sunt prea mici sau locul este prea umbrit. Folosește bulbotuberi mari și soare.
Pete fungice pe flori: apar pe vreme umedă în timpul înfloririi. Culege florile cât mai repede.
Printre bolile posibile se numără putregaiul bulbotuberilor și al rădăcinilor.
Recoltare și folosire
Stigmatele se culeg manual, în octombrie-noiembrie, la mijlocul dimineții, în zilele în care florile sunt deschise. Uscate, ele sunt condimentul șofran, folosit pentru culoare și aromă în mâncare.
Cantitățile sunt mici: din 50.000-75.000 de flori se obțin aproximativ 450 g. Pe un balcon vei avea deci doar o recoltă simbolică. În medicina tradițională asiatică, șofranul este folosit pentru efecte raportate asupra dispoziției.









































































































