Măghiran
Origanum majorana · Lamiaceae
Cunoscută și ca: maghiran, maghiran plantă
Măghiranul (Origanum majorana) este o plantă aromatică din familia Lamiaceae, cu frunze cenușii, moi și mai blânde decât ale oreganoului. În clima noastră cu ierni geroase nu rezistă afară peste iarnă, așa că se cultivă cel mai bine în ghiveci, pe balcon, iar iarna în interior.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -3 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–60 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată măghiranul
Măghiranul (numit și maghiran) este un semiarbust pitic, pufos, cu mai multe tulpini, care formează tufe dense și rotunjite. Ajunge de obicei la 30-60 cm înălțime și tot atât în lățime, iar creșterea este moderată. Tufa se poate și întinde.
Frunzele sunt mici, ovale, opuse, întregi, cu puf fin și culoare verde-cenușie, lungi de 0,5-3 cm. Sunt foarte aromate. Vara, în iulie și august, apar flori mici, albe sau roz, bilabiate, grupate în spice noduroase cu bractee. Planta atrage albinele, iar căprioarele și iepurii o ocolesc de obicei.
Provine din estul regiunii mediteraneene, inclusiv Cipru și Turcia, de pe versanți stâncoși, calzi, uscați și însoriți. De aici vin și cerințele ei: mult soare, apă puțină, sol drenat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Măghiranul are nevoie de soare plin, cel puțin 6 ore de lumină directă pe zi. Cel mai potrivit loc este un balcon sau o terasă însorită, într-un ghiveci. Se potrivește și într-o grădină de stâncărie, dar doar în sezonul cald.
Planta nu este rezistentă la îngheț. Limita ei este în jur de -3 °C, iar iernile de la noi coboară de obicei mult sub această valoare, până spre -20 °C. De aceea ghivecele se protejează de îngheț în aprilie, mai și octombrie.
Udare și umiditate
Măghiranul tolerează bine seceta și preferă aerul uscat. Lasă solul să se zvânte între două udări; într-un sol saturat de apă rădăcinile și tulpinile putrezesc. Udă mai des doar în iulie și august, când planta crește și înflorește. În rest, mai bine puțin decât prea mult.
Sol și rempotare
Alege un amestec nisipos-lutos, cu drenaj foarte bun. Planta se simte bine în sol nisipos, lutos sau pietros, cu pH între 6,5 și 8, deci neutru spre alcalin. Un sol sărac dă cel mai bun gust frunzelor.
Rempotarea se face în aprilie. La ghiveci, pune la fund un strat drenant și folosește pământ amestecat cu nisip sau pietriș mărunt.
Fertilizare
Calendarul indică luna mai pentru fertilizare. Fiindcă un sol sărac dă cele mai aromate frunze, nu e nevoie să insiști cu îngrășămintele.
Semănat și plantare
Semințele se pot semăna în casă cu 6-8 săptămâni înainte de ultimul îngheț, adică în martie-aprilie. Se pot semăna și direct afară, cam cu două săptămâni înainte de ultimul îngheț. Răsadurile se mută la locul definitiv în mai-iunie, la aproximativ 30 cm distanță unul de altul.
Tăiere
Taie tulpinile înainte de înflorire, în iunie. Tufa se ramifică mai bogat, iar vârfurile tăiate se pot folosi chiar la gătit.
Iernare
La noi măghiranul se cultivă adesea ca plantă anuală. Dacă vrei să-l păstrezi, adu ghiveciul în casă înainte de îngheț, într-un loc cât mai luminos. Chiar și așa, planta nu supraviețuiește iernii întotdeauna. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe, din butași de tulpină sau prin divizarea tufei. Butășirea și divizarea se fac în mai-iunie.
Probleme frecvente
Cea mai frecventă problemă este putrezirea rădăcinilor și a tulpinilor, cauzată de un sol prost drenat și saturat de apă. Remediu: plantează într-un sol pietros, cu drenaj bun, și udă cu măsură.
Dacă planta moare peste iarnă, cauza este sensibilitatea la îngheț. Tratează-l ca pe o plantă anuală sau ține-l iarna în interior.
Recoltare și folosire
Frunzele și vârfurile înflorite sunt comestibile. Se recoltează din iunie până în august, cel mai bine înainte de înflorire. Gustul este dulceag, cu note de pin și de citrice. Se potrivește în supe, sosuri, tocănițe, carne și dressinguri și face parte din amestecul de ierburi de Provence.
Tradițional, măghiranul este folosit pentru răceli, tuse, crampe și probleme digestive. În sarcină se evită dozele medicinale.
Siguranță
Ușor toxic pentru animalele de companie- Pisici
- Slab toxică
- Câini
- Slab toxică
Pentru oameni, măghiranul este considerat netoxic. Pentru pisici și câini este ușor toxic, din cauza frunzelor și a uleiului esențial, care conțin substanțe iritante pentru tubul digestiv. La animale poate provoca vărsături și diaree. Pentru cai nu există date. Aceste informații au doar caracter informativ și nu înlocuiesc sfatul medical sau veterinar. Dacă ai îndoieli, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox








































































































