Erica carnea
Ericaceae
Cunoscută și ca: erica de iarnă
Erica carnea, numită și erica sau erica de iarnă, este un arbust pitic veșnic verde care înflorește de la sfârșitul iernii, adesea chiar prin zăpadă. Rămâne scundă, formează un covor des și se potrivește pe pante, în grădini de stâncărie sau la ghiveci. Este ușor de crescut și rezistă bine la ger.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–20 °C, min. -28 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–25 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată erica de iarnă
Erica carnea este un subarbust peren, scund și întins, care formează în timp un covor des. Ajunge la 10–25 cm înălțime și, de obicei, la 30–90 cm lățime. Crește lent, deci nu are nevoie de multă îngrijire pentru a rămâne ordonată.
Frunzele sunt aciculare, de 4–8 mm, dispuse câte trei sau patru într-un verticil, de un verde mediu cu vârfuri bronzii și rămân pe plantă tot anul. Florile mici, în formă de urnă sau clopoțel, stau în raceme orientate într-o singură parte și apar în culori de roz, roșu, alb sau purpuriu, din ianuarie până în aprilie.
În natură crește în zonele montane din Europa centrală, de est și de sud, inclusiv în Alpi și în Balcani, în păduri de conifere și pe versanți pietroși. Florile sunt o sursă importantă de nectar iarna pentru albine.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Cel mai bine se dezvoltă la soare plin. Unde verile sunt foarte calde, o umbră ușoară după-amiaza îi prinde bine.
Fiind joasă și acoperitoare, se potrivește pe pante, în stâncării și ca plantă de acoperire a solului.
Udare
Necesarul de apă este moderat. Plantele noi se udă des și abundent. Exemplarele bine înrădăcinate suportă solul uscat, dar se pot usca repede, așa că în iulie și august merită să le uzi mai des.
Sol și mutare în alt ghiveci
Preferă un sol nisipos, bine drenat și bogat în humus. Spre deosebire de majoritatea ericilor, tolerează și un sol ușor alcalin. Evită solurile argiloase grele.
Dacă o ții la ghiveci, mutarea se face în aprilie sau mai.
Fertilizare
Dacă hotărăști să fertilizezi, aprilie este luna potrivită.
Tăiere
Taie imediat după înflorire, în aprilie–mai, până la baza spicelor florale. Nu tăia în lemnul vechi și golaș.
Fără o tăiere ușoară anuală după înflorire, tulpinile se golesc și planta devine deșirată.
Plantare
Se plantează primăvara (aprilie, mai) sau toamna (septembrie, octombrie), la soare. Lasă aproximativ 40 cm între plante.
Dacă drenajul este slab, plantează pe un strat înălțat sau amestecă pietriș în sol.
Iernarea
Este complet rezistentă la ger și suportă până la aproximativ -28 °C, mult peste minimele obișnuite ale iernii în Europa centrală. În perioadele uscate de iarnă poate avea nevoie de puțină umbră sau de apă.
Înmulțire
Se poate înmulți prin butași de tulpină, prin marcotaj sau din semințe. Fructul este o capsulă mică, ce conține multe semințe. Perioada indicată pentru înmulțire este iulie–septembrie.
Probleme frecvente
Tulpini golașe și deșirate: apar când nu se taie după înflorire. Remediul este o tăiere ușoară în fiecare an, după ce planta a înflorit.
Brunificarea frunzelor: cauza este drenajul slab sau seceta. Îmbunătățește drenajul și udă în perioadele uscate.

























































































