Iasomie de iarnă
Jasminum nudiflorum · Oleaceae
Cunoscută și ca: iasomie galbenă
Iasomia de iarnă (Jasminum nudiflorum), numită și iasomie galbenă, înflorește galben în lunile ianuarie, februarie și martie, când grădina e încă săracă în culoare. Este un arbust ușor de crescut, rezistent la îngheț, care se adaptează aproape oricărui sol bine drenat.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -23 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1,2–3 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată iasomia de iarnă
Este un arbust cu frunze căzătoare, originar din China și Tibet. Crește repede și formează o tufă răsfirată, cu lăstari lungi, subțiri și arcuiți. Ajunge de obicei la 1,2–3 m înălțime și la 0,9–3 m lățime.
Florile sunt galbene și apar pe lemnul gol, înaintea frunzelor. Nu sunt parfumate. Frunzele sunt verzi, lucioase, formate din trei foliole ovale, de circa 1–3 cm. Fructele, bace negre, apar rar în cultură.
Poate fi crescută ca arbust, ca plantă urcătoare palisată sau ca plantă acoperitoare, deoarece lăstarii înrădăcinează acolo unde ating pământul.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă soarele plin sau semiumbra. Tolerează și umbra deasă, dar înflorește mai puțin. Poziția lângă un zid oferă adăpost suplimentar iarna. Se pretează la palisat pe spalier, la pergolă ușoară sau lăsată să cadă peste un taluz sau un zid de sprijin. Este potrivită și pentru stâncării.
Udare
Se adaptează la umiditatea variabilă a solului. Până se înrădăcinează bine, menține solul moderat umed. Apoi cere doar udări moderate; în iulie și august, când e cald, poți uda mai des.
Sol
Crește aproape în orice sol, chiar sărac, cu condiția ca drenajul să fie bun: lutos, argilos, nisipos sau pământ universal. Solul ideal este umed, dar bine drenat, cu pH între aproximativ 5,5 și 8.
Fertilizare
Fertilizează în aprilie, după tăiere, la începutul perioadei de creștere.
Tăiere
Florile se formează pe lemnul din anul precedent, deci tăierea se face imediat după înflorire, în martie–aprilie. Taie viguros și îndepărtează lăstarii bătrâni, ca tufa să rămână ordonată.
Dacă tai la momentul nepotrivit, pierzi florile sezonului următor. Fără tăiere, planta devine încâlcită și dezordonată.
Plantare
Plantează în aprilie–mai sau în septembrie–octombrie. Lasă între plante aproximativ 150 cm. Palisează lăstarii pe zid sau pe spalier ori lasă-i să cadă peste o pantă.
Iernare
Este complet rezistentă la îngheț și suportă, după datele disponibile, până la aproximativ -23 °C, deci iernile obișnuite din zonă nu o afectează. Nu necesită protecție specială, iar un loc lângă zid oferă un plus de adăpost.
Înmulțire
Se înmulțește prin marcotaj sau prin butași de lăstar, în perioada iunie–septembrie. Marcotajul merge foarte ușor, pentru că lăstarii prind rădăcini singuri acolo unde ating solul.
Probleme frecvente
Puține flori: cauza este de obicei umbra prea deasă sau tăierea făcută la momentul nepotrivit. Oferă-i mai multă lumină și taie imediat după înflorire.
Creștere încâlcită: apare când planta nu este tăiată. Scurteaz-o puternic după înflorire.






























































































