Hypericum
Hypericum calycinum · Hypericaceae
Cunoscută și ca: sunătoare cu flori mari
Hypericum calycinum, cunoscut și ca sunătoare cu flori mari, este un arbust pitic semiveșnic, care formează tufe dese și acoperă repede solul. Înflorește galben în toată vara și se descurcă bine la soare, dar și la umbră parțială. Este ușor de crescut, cu condiția să-i oferi suficient loc.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -29 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,3–1 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată hypericum
Hypericum calycinum (familia Hypericaceae) este un subarbust peren, semiveșnic, cu port jos și târâtor. Se întinde prin tulpini subterane și stoloni și formează în timp covoare dese, de 100–200 cm în lățime. Crește repede.
Frunzele sunt opuse, ovate până la oblonge, de până la 10 cm lungime, verde închis deasupra și albăstrui-verzui pe dos. Toamna capătă nuanțe purpurii. Florile, în formă de cupă, au 3–5 cm în diametru, cinci petale galbene și un mănunchi bogat de stamine; apar singure sau în grupuri, din iunie până în septembrie. Nu sunt parfumate. Toamna se coc capsule cu trei până la cinci loje.
Planta provine din Munții Strandzha, de pe coasta bulgară și turcă a Mării Negre, iar în natură crește la marginea pădurilor și pe versanți cu tufărișuri. Florile sunt vizitate de albine și de fluturi. Tradițional, hypericum a fost folosit pentru reducerea spasmelor musculare și în tratarea astmului.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Crește la soare sau la umbră parțială, chiar și în umbră uscată, dar înflorește cel mai bogat într-un loc însorit. Este potrivit pentru pante, taluzuri și rocării, unde acoperă solul și ajută la limitarea eroziunii.
Udare și umiditate
Necesarul de apă este moderat, iar umiditatea aerului nu ridică probleme. Plantele bine înrădăcinate suportă perioade uscate, însă în caz de secetă prelungită merită udate, pentru o înflorire mai bună.
Solul
Ideal este un sol de grădină fertil, lutos, reavăn și bine drenat. Planta se adaptează și la soluri nisipoase, uscate, sau la argilă grea, atât timp cât apa nu stagnează. Tolerează și solurile acide.
Fertilizare
Fertilizarea se face o dată pe an, în aprilie, odată cu pornirea în vegetație.
Tăierea
Înflorește pe lăstari noi, așa că se taie aproape de nivelul solului în fiecare primăvară, în martie–aprilie. Tăierea menține tufa deasă și îngrijită. Dacă planta începe să sufoce vecinii, taie-o energic și îndepărtează stolonii.
Plantare
Se plantează în aprilie–mai sau în septembrie–octombrie, la soare sau la umbră. Lasă aproximativ 60 cm între plante și ține cont de la început că se întinde viguros. Se răspândește rapid prin stoloni și poate deveni invazivă; astfel de cazuri au fost raportate în California. Alege un loc unde are spațiu sau pune-i limite clare.
Iarna
Este complet rezistentă la ger, până la aproximativ -29 °C. În iernile aspre poate îngheța până la sol, dar de obicei pornește din nou în primăvară. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește ușor prin diviziune, butași de tulpină sau semințe. Diviziunea și butășirea se fac în martie–aprilie sau în septembrie. Semințele se pot semăna în februarie–martie în interior, sau în martie–aprilie direct afară.
Probleme frecvente
Boala cea mai des întâlnită este rugina. Apare ca pustule portocalii pe frunze, cauzate de o ciupercă. Îndepărtează frunzele atacate și taie planta la sol primăvara.
A doua problemă este creșterea prea viguroasă, prin care tufa înăbușă plantele vecine. Remediul este o tăiere severă și scoaterea stolonilor.









































































