Merișor
Vaccinium vitis-idaea · Ericaceae
Cunoscută și ca: merișor de munte, merișoare, Vaccinium vitis idaea, Merişor de munte
Merișorul (Vaccinium vitis-idaea), numit și merișor de munte sau merișoare, este un arbust pitic mereu verde, de 10-40 cm înălțime, care formează covoare dese. Are nevoie de sol acid și constant umed și de puțină umbră, iar fructele roșii, acrișoare, se coc la sfârșitul verii și toamna.
- Lumină
- Semiumbră, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–20 °C, min. -52 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 10–40 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată merișorul
Merișorul crește în mod natural în pădurile boreale și în tundra din emisfera nordică, în Eurasia și America de Nord, pe soluri umede, acide și sărace în nutrienți, în păduri, pe terenuri cu ericacee, în turbării și în tundră.
Este un arbust pitic, peren, care se întinde prin tulpini subterane și formează în timp covoare dese. Crește moderat de repede și ajunge la 10-40 cm. Frunzele sunt mici, ovale, lucioase și coriace, de 5-30 mm lungime, cu marginea ușor ondulată, și rămân verzi toată iarna.
În mai și iunie apar flori mici, în formă de clopoțel, albe până la roz pal, grupate în raceme scurte. Fructele sunt boabe roșii de 6-10 mm, acrișoare, care se îndulcesc dacă rămân pe plantă. Florile sunt vizitate de bondari și de albine solitare, iar fructele hrănesc păsări și mamifere.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Merișorul preferă umbra parțială, de exemplu sub coroana unor copaci, și se descurcă prost în locuri fierbinți și expuse. Este o alegere bună pentru acoperirea solului, pentru grădini de stâncărie, pentru ghivece și pentru balcon.
Udarea
Solul trebuie ținut permanent umed, pentru că toleranța la secetă este scăzută. În iunie, iulie și august, când plantele au nevoie de mai multă apă, verificați des umiditatea, mai ales la exemplarele din ghivece.
Solul și rempotarea
Merișorul cere sol acid, bogat în humus, umed, dar bine drenat, cu pH între 4 și 5,5. Un amestec cu turbă sau cu scoarță de pin oferă aciditatea potrivită. Solul alcalin nu este potrivit.
Rădăcinile sunt superficiale, subțiri și fragile, deci manevrați-le cu grijă. Rempotarea se face în martie sau aprilie.
Plantarea
Plantați în aprilie-mai sau în septembrie-octombrie, într-un sol răcoros, umed și acid, la umbră parțială. Un strat de mulci ajută la păstrarea umidității și a răcorii.
Fertilizarea
Planta crește în mod natural pe soluri sărace, așa că nu are nevoie de multă hrană. O fertilizare în aprilie este suficientă.
Tăierea
Dacă este nevoie, tăierea se face în martie sau aprilie.
Iernarea
Merișorul este extrem de rezistent la ger, iar stratul de zăpadă îl protejează. Plantele din ghivece trebuie mulcite. Perioada de repaus durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțirea
Se poate înmulți prin divizare, butași de tulpină, semințe sau rizomi. Perioadele indicate sunt iunie, iulie și septembrie.
Recoltarea și folosirea
Fructele se recoltează în august, septembrie și octombrie. Boabele acrișoare se fierb pentru a face dulceață, compot, suc sau sos și se servesc cu vânat și cu chiftele. Adesea se pisează cu zahăr.































































































