Alison
Lobularia maritima · Brassicaceae
Cunoscută și ca: alyssum, alyssum maritimum
Alisonul (Lobularia maritima, cunoscut și ca alyssum) formează o pernă joasă, acoperită aproape tot sezonul de ciorchini mici cu miros de miere. Este o plantă ușor de crescut, potrivită pentru borduri, rocării, ghivece și balcoane. În zonele cu ierni geroase se cultivă ca anuală.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată alisonul
Alisonul formează o pernă joasă de tulpini mult ramificate și întinse. Ajunge la 5-30 cm înălțime și se întinde pe 20-45 cm. Crește într-un ritm moderat.
Frunzele sunt alterne, sesile, păroase, îngust-ovale până la lanceolate, gri-verzi, lungi de 1-4 cm și cu marginea întreagă. Florile sunt foarte mici, de circa 5 mm, cu patru petale, grupate în ciorchini deși și cu parfum de miere. Culorile sunt alb, roz, purpuriu, violet sau galben. Înflorește din mai până în octombrie.
În natură crește în jurul Mediteranei și în Macaronezia, pe plaje nisipoase, dune, câmpuri cultivate și ziduri, de preferință pe sol calcaros din apropierea coastei. Face parte din familia Brassicaceae.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Alisonul se simte bine la soare plin sau la semiumbră. În verile foarte calde îi prinde bine umbra după-amiaza. Se potrivește ca plantă de acoperire a solului, în rocării, în ghivece și jardiniere și pe balcon.
Nu rezistă la ger: limita lui este în jur de -5 °C, iar iarna temperaturile coboară de obicei mult sub această valoare. Din acest motiv îl tratezi ca plantă anuală, în aer liber.
Udarea
Până se instalează, udă plantele regulat. Alisonul adult suportă bine seceta, deci nu are nevoie de udări dese. Evită solul îmbibat, care duce la putrezirea rădăcinilor și a tulpinilor.
În iulie și august, când e mai cald, mărește puțin frecvența udării. Udă la baza plantei, nu peste frunze.
Solul
Orice sol bine drenat este potrivit: lutos, nisipos sau alcalin. Alisonul preferă un pH neutru spre ușor alcalin, între 6 și 8. Drenajul liber contează mai mult decât bogăția solului.
Fertilizarea
Fertilizează în mai și iunie, la începutul sezonului de creștere și de înflorire.
Semănat și plantare
Semințele le poți semăna în casă în martie-aprilie sau direct în grădină în aprilie-mai. Răsadurile se plantează în aprilie-mai, chiar înainte de ultimul îngheț. Cât timp mai există risc de ger, în aprilie și mai, protejează plantele tinere.
Pune plantele la circa 20 cm distanță, ca să aibă aer între ele.
Tăierea
Când înflorirea slăbește, în iulie, scurtează plantele cu aproximativ jumătate. După tăiere, udă-le, iar înflorirea se va reînnoi. Căldura de vară poate opri temporar înflorirea, iar tăierea și udarea ajută în acest caz.
Iarna
Alisonul se cultivă ca anuală. În zonele blânde poate rămâne în grădină și se înmulțește singur din semințe. În zonele cu ger puternic nu te baza pe supraviețuirea plantelor, dar primăvara pot răsări răsaduri spontane.
Înmulțirea
Alisonul se înmulțește din semințe sau din butași de tulpină. Perioada potrivită este martie-mai. Semințele răsar ușor, iar răsadurile spontane apar frecvent.
Probleme frecvente
Printre bolile posibile sunt mana, putregaiul tulpinii și putregaiul coletului.
Dacă înflorirea se oprește vara, cauza este de obicei căldura: taie plantele și udă-le. Putregaiul apare în sol prost drenat, deci îmbunătățește drenajul. Mana apare în condiții umede și aglomerate: lasă spațiu între plante și udă la bază.
Utilizare
Florile, frunzele și tulpinile tinere se pot consuma crude sau gătite. Gustul este ușor picant, ca la alte crucifere. Perioada de recoltare este iunie-septembrie.
Florile cu miros de miere atrag albine, sirfide, viespi și fluturi, precum și insecte prădătoare.

















































































