Hydrangea petiolaris
Hydrangeaceae
Cunoscută și ca: hortensia cățărătoare, hortensie urcătoare
Hydrangea petiolaris, cunoscută și ca hortensia cățărătoare sau hortensie urcătoare, este o liană lemnoasă care se agață singură de suport cu rădăcini aeriene. Poate rămâne afară în toată iarna și se descurcă bine și în locuri umbrite. Se instalează lent, dar după aceea crește repede.
- Lumină
- Semiumbră, Umbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -32 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 9–15 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată hydrangea petiolaris
Este o plantă perenă, foioasă, originară din pădurile din Japonia, Peninsula Coreeană, Insulele Kurile și Sahalin. În natură crește în văi împădurite, pe malurile pâraielor și pe pante stâncoase, urcând pe copaci și pe stânci.
Frunzele sunt opuse, ovate până la cordate, lucioase, verde închis, dințate pe margini, lungi de 4-11 cm și mai pale pe dos. Toamna se colorează în galben.
În iunie și iulie apar corimbe plate de 15-25 cm în diametru. Florile exterioare, mari și sterile, sunt albe, iar în centru se află florile mici, fertile, crem. Florile au un parfum dulce și pot fi folosite în buchete. Fructul este o capsulă uscată, în formă de urnă, de 3-5 mm, cu semințe mici, aripate.
Planta se întinde pe 150-300 cm. Deși este agățătoare, ramurile laterale îi dau un aspect de arbust și poate acoperi și solul.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Se simte cel mai bine cu soare dimineața și umbră după-amiaza. Suportă și umbra deasă, inclusiv pe un zid orientat spre nord, dar înflorește atunci mai slab.
Udare
Solul se ține uniform umed, mai ales în perioada de instalare. Are nevoie de mai multă apă în iunie, iulie și august.
Solul potrivit
Preferă un sol bogat, umed, dar bine drenat. Crește în sol humifer, lutos, argilos sau nisipos și tolerează un pH de la acid la alcalin.
Fertilizare
Fertilizarea se face în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Tăierea se face după înflorire, în iulie și august. Lăstarii laterali se scurtează până la o pereche de muguri, ca planta să rămână lipită de suport. Dacă se taie înainte de înflorire, florile se pot pierde.
Plantare și susținere
Se plantează în martie, aprilie și mai sau în septembrie și octombrie.
Lăstarii se ghidează pe sârme sau pe un spalier până când rădăcinile aeriene se prind. Pe zidărie, aderența este doar moderată, așa că merită legați lăstarii. Planta se instalează lent și începe târziu să înflorească.
Iernarea
Este complet rezistentă la ger, până la aproximativ -32 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime de circa -20 °C, nu o afectează. Nu are nevoie de protecție. Repausul vegetativ durează din noiembrie până în februarie.
Înmulțire
Se poate înmulți prin marcotaj aerian, butași de tulpină, marcotaj la sol sau din semințe. Perioada indicată este mai, iunie și iulie.
Probleme frecvente
Dacă planta nu înflorește ani la rând, de vină este de obicei maturizarea lentă după plantare. Are nevoie de răbdare, iar tăierea se face numai după înflorire.
Dacă lăstarii se desprind de pe perete, rădăcinile aeriene sunt prea slabe. Soluția este legarea lăstarilor de suporturi.
Utilizări
Hydrangea petiolaris se folosește ca liană pe pereți, copaci sau spaliere, ca plantă acoperitoare de sol și pentru flori tăiate.
În Japonia, frunzele tinere se consumă gătite și au un gust asemănător castravetelui.

















































































