Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Clematis montana

Ranunculaceae

Cunoscută și ca: clematită montana

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Clematis montana, numită și clematită montană, este o cățărătoare lemnoasă viguroasă. În mai și iunie se acoperă de flori albe sau roz, cu parfum de vanilie. Crește repede, se descurcă bine în clima cu ierni geroase și cere mai ales spațiu, un suport și tăiere făcută la timp.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Moderate
Umiditate
Moderată
Temperatură
10–25 °C, min. -20 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
5–12 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Descriere

Clematis montana face parte din familia Ranunculaceae și provine din zonele montane ale Asiei, din Afganistan, prin Himalaya și Nepal, până în China și Taiwan. În habitatul ei natural se cațără peste arbuști și copaci, în păduri și tufărișuri de munte.

Este o plantă perenă cu frunze căzătoare, compuse din trei foliole ovale, dințate, de culoare verde. Ajunge la aproximativ 5–12 m înălțime și 2,4–4,5 m lățime, iar creșterea este rapidă. Florile, cu patru petale în formă de stea și antere galbene vizibile, apar la sfârșitul primăverii. Toamna, fructele mici cu cozi mătăsoase și plumoase sunt decorative.

Florile atrag albinele și fluturii. Planta este considerată rezistentă la căprioare și iepuri.

Cultivare și îngrijire

Lumină și locul potrivit

Clematita montană se simte bine la soare sau la semiumbră. Cel mai bine crește cu frunzișul la lumină și cu zona rădăcinilor la umbră, pentru că rădăcinile fibroase preferă un sol răcoros și umbrit.

Alege un loc cu un gard, un perete, o pergolă sau un copac pe care să se poată cățăra, și ține cont de dimensiunile mari pe care le atinge.

Udare și umiditate

Solul trebuie ținut uniform umed. Toleranța la secetă este scăzută, așa că în iunie, iulie și august planta are nevoie de udări mai dese. Un strat de mulci ajută la păstrarea rădăcinilor răcoroase. Umiditatea aerului nu este o problemă la plantele din grădină.

Solul

Preferă un sol bine drenat, bogat în materie organică, de la neutru la alcalin (pH de aproximativ 6–8). Se potrivesc solurile lutoase sau bogate în humus, care rămân umede, dar nu băltesc.

Fertilizare

Fertilizarea se face la începutul sezonului, în martie și aprilie.

Tăiere

Clematita montană înflorește pe lemnul vechi, deci se taie imediat după înflorire, în iunie–iulie. Dacă tai mai târziu sau la sfârșitul iernii, îndepărtezi mugurii de flori și planta înflorește slab.

O plantă prea deasă sau încâlcită se subțiază după nevoie, tot după înflorire.

Plantare

Momentele potrivite sunt aprilie, mai, septembrie și octombrie. Plantează cu rădăcinile la umbră (de exemplu cu alte plante în jur) și oferă de la început un spalier, un perete sau un gard.

Lasă aproximativ 3 m între plante.

Iernarea

Planta este rezistentă la ger și, în iernile obișnuite, de regulă nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus ține din noiembrie până în februarie.

Înmulțire

Se poate înmulți prin marcotaj, butași de tulpină sau semințe. Pentru înmulțire, perioada indicată este iunie–iulie.

Probleme frecvente

Flori puține: de obicei tăierea a fost făcută la momentul nepotrivit, deoarece planta înflorește pe lemn vechi. Taie doar imediat după înflorire.

Lăstari care se ofilesc brusc: poate fi vorba de ofilirea clematitelor. Taie tulpinile afectate până la partea sănătoasă.

Bază golașă: este o caracteristică firească a plantei. Plantează în față plante însoțitoare care să umbrească rădăcinile.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini
Pisici
Toxică
Câini
Toxică
Cai
Toxică

Clematis montana este toxică pentru pisici, câini, cai și oameni. Toate părțile plantei și seva conțin protoanemonină. Simptomele sunt dureri și ulcerații în gură, salivație abundentă, vărsături și diaree. Seva poate provoca dermatită, iar în cazuri grave pot apărea amețeli și confuzie. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale; dacă ai îndoieli, întreabă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se taie clematita montană?Imediat după înflorire, în iunie–iulie, pentru că înflorește pe lemnul vechi. O tăiere făcută la alt moment duce la flori puține.
De ce nu înflorește clematita montană?Cauza cea mai frecventă este tăierea la momentul greșit, fiindcă planta formează florile pe lemn vechi. Taie doar după înflorire.
Cât de mare crește clematita montană?Ajunge la aproximativ 5–12 m înălțime și 2,4–4,5 m lățime, cu creștere rapidă. De aceea are nevoie de un suport solid și de spațiu.
Rezistă clematita montană iarna?Da, este rezistentă la ger și în iernile obișnuite de regulă nu are nevoie de protecție.
Este clematita montană toxică?Da, este toxică pentru pisici, câini, cai și oameni, mai ales prin seva ei. Seva poate irita pielea, iar ingerarea provoacă dureri în gură, vărsături și diaree.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii