Lonicera periclymenum
Caprifoliaceae
Lonicera periclymenum, cunoscută și ca caprifoi sau caprifoi urcător, este o liană foarte viguroasă, cu flori parfumate care se deschid crem sau albe și îngălbenesc cu timpul. Rezistă bine la îngheț și se poate cultiva fără protecție iarna în clima noastră. Cere puțină grijă, mai ales la tăiere și la amplasare.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–7 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată caprifoiul
Este o plantă perenă, căzătoare, care crește repede și ajunge de obicei la 3-7 m înălțime. Tulpinile se răsucesc în jurul suporturilor și al arbuștilor din apropiere.
Frunzele sunt opuse, simple, ovate până la obovate, verde închis, cu margine întreagă și lungi de 3-8 cm. Florile tubulare, cu două buze, apar în ciorchini la vârful lăstarilor. Sunt crem sau albe la deschidere, apoi galbene, adesea cu nuanțe de roz sau roșu pe exterior. Înfloresc din iunie până în septembrie și sunt parfumate.
Fructele sunt ciorchini de boabe roșii strălucitoare, care se coc de la sfârșitul verii până toamna. Planta nu este comestibilă.
Florile parfumate seara atrag molii și albinele cu limbă lungă, fructele hrănesc păsările, iar frunzele găzduiesc larvele fluturelui amiral. Pițigoii folosesc scoarța pentru cuiburi. Este originară din mare parte a Europei, Africa de Nord, Turcia și Caucaz, din păduri, garduri vii, tufărișuri și locuri umbrite.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Rădăcinile preferă solul răcoros și umbrit, în timp ce lăstarii urcă spre soare sau semiumbră. Înflorește cel mai bine la soare. Un loc cu baza plantei în umbră și vârful în lumină este ideal.
Are nevoie de un suport: spalier, pergolă sau gard.
Udare
Necesarul de apă este moderat. Cât timp planta se instalează, menține solul umed. După ce s-a înrădăcinat bine, suportă destul de bine seceta.
Udă mai des în iulie și august, când e cel mai cald. Dacă apare făinarea, udă la baza plantei, nu pe frunze.
Sol și replantare
Preferă un sol umed, bine drenat și bogat în humus. Crește pe lut, argilă, nisip sau sol cu humus și tolerează atât pH acid, cât și alcalin (aproximativ 5,5-8,0).
La plantele din ghiveci, replantarea se face în martie. Rădăcinile sunt fibroase și superficiale, deci un strat de sol care păstrează răcoarea le prinde bine.
Fertilizare
Fertilizează în martie și aprilie, la începutul sezonului de creștere.
Tăiere
Taie după înflorire, în august-septembrie, pentru că planta înflorește pe lemn mai vechi. O tăiere făcută în alt moment sau prea drastică pe lemnul vechi duce la puține flori.
Din când în când, rărește tulpinile bătrâne. Tăierea lăstarilor aglomerați îmbunătățește și circulația aerului.
Plantare
Plantează toamna (octombrie) sau primăvara (martie-aprilie). Alege un loc lângă un spalier, o pergolă sau un gard și așază planta cu baza în umbră.
Iarna
Planta este rezistentă la îngheț și nu are nevoie de protecție. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină, marcotaj sau semințe. Butășirea și marcotajul se fac în iunie-august. Semănatul se face în octombrie.
Probleme frecvente
Pot apărea afide și minierul frunzelor de caprifoi.
Pe frunze poate apărea un strat alb pudrat, adică făinare, care se instalează pe vreme uscată și fără vânt. Udă la bază, asigură circulația aerului și taie lăstarii prea denși.
Dacă înflorește puțin, cauza poate fi prea multă umbră în vârful plantei sau tăierea lemnului vechi. Oferă soare lăstarilor și taie după înflorire.

































































































