Clematis
Ranunculaceae
Cunoscută și ca: clematită, curpen
Clematis, numită și clematită sau curpen, este o urcătoare perenă care înflorește din mai până în septembrie, în multe culori. Rezistă la ger în aer liber, dar are nevoie de sprijin, de rădăcini răcoroase și de tăierea potrivită grupei sale.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–25 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,3–5,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descriere
Clematis aparține familiei Ranunculaceae. Este o plantă perenă, de regulă cu frunze căzătoare, cu creștere moderată. Înălțimea variază mult, de la aproximativ 30 cm până la 5,5 m, în funcție de specie.
Majoritatea sunt cățărătoare lemnoase viguroase, care se prind de suport prin pețiolii răsucitori ai frunzelor. Unele specii au însă port arbustiv, erbaceu sau acoperitor de sol. Frunzele sunt verzi, opuse (uneori alterne) și adesea împărțite în foliole.
Florile sunt decorative, cu 4 până la 8 sepale asemănătoare petalelor și mulți stamine. Se găsesc în alb, roz, violet, albastru, roșu și galben. După înflorire apar capsule cu smocuri argintii, pufoase. Florile se pot folosi și la tăiat, iar albinele și fluturii le vizitează.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Frunzișul preferă soarele plin, dar în verile fierbinți îi prprinde bine umbra din timpul după-amiezii. Rădăcinile adânci cer un loc răcoros, umed și umbrit. Acoperă solul de la baza plantei cu mulci sau cu o plantă acoperitoare.
Udare
Udă abundant și adânc, ținând solul umed, dar bine drenat. Udarea contează mai ales în primii ani după plantare. În lunile iunie, iulie și august planta are nevoie de mai multă apă.
Sol și rempotare
Clematis crește bine într-un sol bogat, umed și bine drenat, cu pH neutru spre ușor alcalin (aproximativ 6–8). Se potrivește un pământ lutos, bogat în humus.
Dacă o ții în ghiveci, rempotarea se face în martie sau aprilie.
Fertilizare
Clematis consumă multe substanțe nutritive. Folosește un îngrășământ cu eliberare lentă și conținut redus de azot, la fiecare 4–6 săptămâni, din aprilie până în august.
Tăierea
Tăierea depinde de grupa din care face parte soiul:
Grupa 1 are nevoie de puțină tăiere, după înflorire.
Grupa 2 se taie ușor la sfârșitul iernii.
Grupa 3 se taie drastic la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii.
Tăierile de iarnă se fac în februarie–martie. Verifică grupa soiului înainte de a tăia.
Plantare
Cele mai bune perioade sunt aprilie–mai și septembrie–octombrie. Plantează puțin mai adânc decât nivelul din ghiveci, cu baza plantei la umbră. Asigură de la început un spalier sau alt suport pe care să se cațere.
Iernarea
Clematis rezistă la ger și poate rămâne în aer liber peste iarnă; limita de supraviețuire este de aproximativ -25 °C, față de minime tipice de -20 °C. Între noiembrie și februarie planta se odihnește.
Înmulțire
Se poate înmulți prin butași de tulpină, prin marcotaj sau din semințe. Perioada indicată pentru înmulțire este iunie–iulie.
Probleme frecvente
Cele mai des întâlnite boli sunt ofilirea clematitei (clematis wilt), făinarea și petele foliare.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Clematis este toxică pentru pisici, câini, cai și oameni. Frunzele, tulpinile și seva conțin protoanemonină, un glicozid iritant. La animale pot apărea salivație, vărsături și diaree. La om, ingerarea provoacă dureri puternice în gură și ulcerații, iar uneori amețeli, confuzie și convulsii. Aceasta este doar informare, nu un sfat medical sau veterinar; dacă ai îndoieli, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox
















































































