Urzică moartă albă
Lamium album · Lamiaceae
Cunoscută și ca: urzica moarta alba, urzică moartă, urzica moartă albă
Urzica moartă albă (Lamium album) este o plantă perenă ierboasă, ușor de crescut, care formează pâlcuri și înflorește alb din aprilie până în septembrie. Seamănă cu urzica, dar frunzele ei nu înțeapă. Se descurcă bine la soare sau la umbră ușoară și rezistă la ger.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–22 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 20–70 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată urzica moartă albă
Urzica moartă albă, numită și urzică moartă, este o plantă perenă cu rizomi târâtori, care se întinde în timp și formează pâlcuri. Tulpinile sunt drepte, cu patru muchii, și ajung de obicei între 20 și 70 cm.
Frunzele sunt verzi, triunghiular-ovate, moi și păroase, lungi de 3-8 cm, cu margini dințate. Seamănă cu frunzele de urzică, dar nu înțeapă. Florile sunt albe, bilabiate, lungi de 1,5-2,5 cm, grupate în verticile în partea de sus a tulpinii. Înfloresc din aprilie până în septembrie. După înflorire se formează patru nucule mici, închise în caliciul persistent.
În natură crește în pajiști deschise, la marginea pădurilor, lângă garduri vii și pe marginea drumurilor, pe sol umed și bogat. Este răspândită în Europa și în Asia temperată, din Irlanda până în Japonia.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Crește de la locuri însorite până la umbră ușoară. O poziție în penumbră, pe un sol care rămâne umed, îi priește cel mai bine. Fiind o plantă acoperitoare de sol, se potrivește la marginea tufișurilor, de-a lungul unui gard viu sau în grădini naturale. Florile sunt o sursă timpurie de nectar și polen pentru bondari și alte albine cu limbă lungă.
Udarea
Are nevoie de umiditate moderată. Preferă solul umed și fertil, dar suportă perioade scurte de secetă. În verile uscate, udați-o când solul se usucă, ca să nu se ofilească.
Solul
Alegeți un sol fertil, bogat în humus și în substanțe nutritive, umed, dar bine drenat, de tip lutos. pH-ul potrivit este între 5,8 și 7,5. De obicei nu se cultivă în ghiveci. Pâlcurile se pot împărți primăvara sau toamna.
Plantarea
Se plantează în martie-aprilie sau în septembrie-octombrie. Rizomii se întind repede, așa că în grădinile mici este bine să le limitați răspândirea, de exemplu cu o bordură îngropată în sol.
Tăierea
După înflorire sau în octombrie, tulpinile se pot tăia pentru a menține forma tufei și a limita răspândirea.
Iarna
Este complet rezistentă la ger. Iarna partea aeriană se usucă, iar planta intră în repaus între noiembrie și februarie. Nu are nevoie de protecție.
Înmulțirea
Cel mai simplu se înmulțește prin diviziunea pâlcurilor sau prin bucăți de rizom, în martie-aprilie sau în septembrie. Se poate înmulți și din semințe, semănate în martie, septembrie sau octombrie.
Utilizări
Lăstarii tineri și frunzele sunt comestibile și se consumă fierți, ca legumă. Se recoltează în martie-mai.
În mod tradițional, distilatele din flori erau folosite pentru a înveseli inima și a îmbunătăți tenul.



















































































