Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Sunătoare

Hypericum perforatum · Hypericaceae

Cunoscută și ca: sunătoare plantă

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă perenă, erbacee, cu flori galbene care înfloresc vara. Rezistă bine la ger și la secetă, dar se răspândește viguros prin semințe și rizomi, așa că merită să-i limitezi rădăcinile încă de la plantare.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Scăzute
Umiditate
Scăzută
Temperatură
15–25 °C, min. -34 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
0,3–1 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată sunătoarea

Sunătoarea (Hypericum perforatum) face parte din familia Hypericaceae. Este o plantă perenă, erbacee, cu port tufos, ramificată, care formează o tufă rotunjită, cu mai multe tulpini drepte. De obicei are 30–100 cm înălțime și 30–60 cm lățime, iar ritmul de creștere este moderat.

Frunzele sunt mici, opuse, sesile, alungite, verzi, cu glande translucide care par niște găurele și cu puncte negre pe margine. Florile galbene, de circa 2 cm, au cinci petale cu puncte negre pe margini și stamine numeroase, grupate în mănunchiuri; sunt reunite în cime turtite și apar în iunie, iulie și august. Fructul este o capsulă cu trei loji, plină de semințe mici, negre.

În natură crește prin păduri luminoase, pe marginea drumurilor, de-a lungul gardurilor vii, în pajiști și în locuri uscate și însorite, de obicei pe soluri calcaroase. Este răspândită în cea mai mare parte a Europei, în Asia de Vest și Centrală, precum și în unele zone din Africa și din China.

Cultivare și îngrijire

Loc și lumină

Sunătoarea înflorește cel mai bogat la soare plin, dar suportă și semiumbra. Fiind o plantă care atrage polenizatorii, își găsește locul într-o grădină naturală, într-o pajiște înflorită sau ca plantă acoperitoare, într-un colț unde se poate extinde fără să deranjeze.

Udare

Preferă un sol umed, dar bine drenat, și tolerează totuși seceta. Udă mai generos în iulie și august, când planta este în plină înflorire.

Solul potrivit

Se adaptează la majoritatea solurilor: lutoase, nisipoase, argiloase sau alcaline. Preferă solurile calcaroase și bine drenate, cu pH între aproximativ 5,5 și 8,0.

Plantare și semănat

Plantează sunătoarea la soare, primăvara sau toamna: în aprilie, mai sau septembrie. Pentru că se întinde viguros, limitează rădăcinile încă de la plantare.

Semănatul direct se face în martie, aprilie sau septembrie. Dacă vrei să obții răsaduri în spațiu protejat, seamănă în februarie sau martie.

Tăiere

Tăierea se face în martie sau în septembrie. Îndepărtarea florilor trecute (deadheading) ajută la limitarea răspândirii necontrolate prin semințe.

Iernarea

Sunătoarea este complet rezistentă la ger. Tulpinile rămân peste iarnă, iar în primăvară planta pornește din nou în creștere și formează tulpini înflorite. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțire

Se poate înmulți prin semințe, prin diviziune, prin rizomi sau prin butași de tulpină. Cele mai potrivite momente sunt martie, aprilie și septembrie.

Probleme frecvente

Printre dăunători se numără gândacii de frunze din genul Chrysolina și gândacul Agrilus hyperici, care atacă rădăcina. Dintre boli apar antracnoza și fitoplasma.

Dacă tulpinile se îmbrunesc și se usucă, cauza este antracnoza: taie tulpinile afectate și îmbunătățește circulația aerului. Dacă planta se răspândește necontrolat, cauza este înmulțirea prin rizomi și prin semințe; îndepărtează florile trecute și limitează rădăcinile.

În multe regiuni planta este considerată invazivă, iar o plantă poate produce până la 100.000 de semințe.

Recoltare și utilizări

Sunătoarea se recoltează în iunie și iulie. Este folosită în mod tradițional pentru răni și pentru stări depresive ușoare până la moderate, dar poate interacționa cu multe medicamente.

Florile oferă nectar și polen, iar planta găzduiește gândaci specializați; mamiferele ierbivore o evită în general.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini
Pisici
Toxică
Câini
Toxică
Cai
Toxică

Sunătoarea este toxică pentru pisici, câini și cai și ușor toxică pentru oameni. Părțile toxice sunt frunzele, tulpinile și florile, iar substanța implicată este hipericina. Simptomele sunt fotosensibilizarea, cu arsuri solare și dermatită, iar în cazurile severe apar ulcerații. Planta este toxică și pentru animalele de fermă în multe regiuni. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi medicale sau veterinare; la nevoie, adresează-te unui medic veterinar sau unui medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Are nevoie sunătoarea de soare?Da, la soare plin înflorește cel mai bogat, dar tolerează și semiumbra.
Când înflorește sunătoarea?Înflorește în iunie, iulie și august, cu flori galbene de circa 2 cm.
Rezistă sunătoarea iarna în grădină?Da, este complet rezistentă la ger. Tulpinile rămân peste iarnă, iar planta pornește din nou în creștere primăvara.
Cum opresc răspândirea sunătoarei?Îndepărtează florile trecute înainte să facă semințe și limitează rădăcinile, deoarece se înmulțește și prin rizomi.
Este sunătoarea toxică pentru câini și pisici?Da, este toxică pentru câini, pisici și cai, din cauza hipericinei. Poate provoca fotosensibilizare, cu arsuri solare și dermatită.
Când se recoltează sunătoarea?Recoltarea se face în iunie și iulie.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii