Jasminum officinale
Oleaceae
Cunoscută și ca: iasomie albă
Jasminum officinale, numită și iasomie, iasomie albă sau iasomie de grădină, este o cățărătoare cu creștere rapidă și flori albe foarte parfumate, care apar din vară până toamna. În clima cu ierni geroase de la noi se cultivă cel mai bine în ghiveci, pe balcon, și se adăpostește peste iarnă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -12 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 3–9 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Jasminum officinale
Este o plantă perenă, cățărătoare, cu tulpini volubile care au nevoie de un spalier sau de alt suport. Crește repede și ajunge de regulă la 3–9 m înălțime și la 1,5–4,5 m în lățime, deci merită pregătit din start un suport încăpător.
Frunzele sunt verzi, penate, opuse și ascuțite, cu 5–9 foliole și margini întregi. Florile stelate, tubulare, albe (mugurii au uneori o nuanță roz), sunt grupate în ciorchini și au un parfum intens. Înfloresc din iunie până în septembrie și atrag fluturii și moliile. Fructele, mici boabe negre, apar rar în cultură.
Specia este originară din Caucaz și Turcia și se întâlnește prin Iran și Afganistan, până în Himalaya și în vestul și centrul Chinei. Este o plantă ușor de crescut.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Înflorește cel mai bogat la soare plin, dar suportă și semiumbra. Dacă planta face puține flori, de vină sunt de obicei umbra prea deasă sau o tăiere făcută la momentul nepotrivit.
Locul ideal este lângă un perete însorit și adăpostit, un spalier sau o pergolă.
Udare și umiditate
În perioada de creștere solul se ține umed. Exemplarele bine înrădăcinate suportă o uscare ușoară. Cantitatea de apă se mărește în iunie, iulie și august. Umiditatea aerului trebuie să fie moderată.
Substrat și rempotare
Preferă un sol umed, ușor și bine drenat, îmbogățit cu materie organică, dar se descurcă și într-un sol obișnuit. Pentru ghiveci se alege un amestec afânat, bogat în humus.
Plantele din recipiente se rempotează la fiecare 2–3 ani, primăvara, în martie sau aprilie.
Fertilizare
Primăvara se aplică un îngrășământ echilibrat, iar vara unul bogat în potasiu, care favorizează înflorirea. Perioada de fertilizare este aprilie–iulie.
Tăiere
Tăierea severă se face după înflorire. Ea ține planta în limite rezonabile și rărește lăstarii încâlciți. Perioadele de tăiere sunt martie și septembrie. O tăiere făcută la momentul nepotrivit poate reduce numărul florilor.
Plantare
Plantarea se face în mai–iunie, lângă un perete însorit și adăpostit, un spalier sau o pergolă. Fiind o plantă potrivită pentru balcon, poate sta și într-un recipient mare, cu un suport alături.
Iernare
Planta suportă aproximativ -12 °C, iar iernile de la noi coboară de regulă până spre -20 °C. De aceea nu se lasă afară peste iarnă: se ține în ghiveci și se mută în casă sau într-un loc răcoros și luminos.
Protecția împotriva înghețului contează în octombrie–decembrie și în ianuarie–martie. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină sau prin marcotaj, în iunie–august.
Probleme frecvente
Pot apărea păduchi țestoși, păduchi lânoși, afide și musculița albă.
Frunzele lipicioase cu scame albe indică prezența păduchilor țestoși sau lânoși. Aceștia se șterg manual sau se tratează cu săpun horticol.
Floarea puțină se corectează asigurând mai mult soare și tăind planta după înflorire.
Utilizări
Planta a fost cultivată istoric în scop medicinal, iar uleiul esențial se folosește în aromaterapie. Aici se recomandă în primul rând pentru parfumul florilor, pe balcon sau pe un spalier.





































































































